luni, 4 mai 2009

La ce serveşte Băsescu în vremuri de criză?
Reamintesc ceea ce scriam pe 23 aprilie, în postarea "Soluţii anti-criză". O fac pentru că azi, oportunist sau nu, Traian Băsescu îşi pune o porţie generoasă de cenuşă în cap, recunoscând că a greşit promulgând Legea de mărire a salariilor celor din Educaţie. Citez din ceea ce am scris atunci:
"Motiv să reiau ideea Corinei, aceea a unui Pact Social Naţional pentru Depăşirea Crizei, care să cuprindă şi unele dintre aceste măsuri: fie mărirea, pentru doi ani, a TVA la 20% şi a cotei unice de impozitare la 17%, fie reducerea veniturilor bugetarilor, timp de un an, cu 3% pentru veniturile care nu depăşesc 2000 de lei pe lună, şi cu 5% pentru cele care trec de această limită, bani care vor fi returnaţi salariaţilor după un an de la reluarea creşterii economice. Oricum aceste pierderi de putere de cumpărare ar fi mai mici decât cele preconizate în Legea clocită de Traian Boc şi compania.

Sunt măsuri ce pot fi luate imediat, dacă se ajunge la un consens între Guvern, partidele politice, sindicate, patronate şi organizaţii ale societăţii civile. Un lucru este clar: trebuie să acţionăm rapid, dar decizia trebuie să fie transparentă şi mai ales consensuală. Nu putem accepta fără discuţii condiţiile FMI, trebuie să gândim propriile noastre soluţii. Este clar că nu putem ieşi nejumuliţi din criza asta. Dar pentru mândria noastră trebuie să ne asigurăm că ne mai rămân ceva pene, măcar în coadă!"
Dacă Traian Băsescu a avut o tresărire de responsabilitate, azi, trebuie să meargă mai departe să construiască un Pact Social Naţional pentru Depăşirea Crizei. Are o oportunitate de a demonstra că ştie să şi unească, nu doar să încaiere oamenii. Dacă nu face şi acest nou pas, ceea ce a spus azi e doar o nouă dovadă de demagogie. Şi de oportunism politic. Ambele absolut inutile şi chiar contraproductive în vremuri de criză.
Creşte neliniştea socială. Iar ea nu se va calma cu declaraţii, indiferent din partea cui vin ele. Ea se va calma doar dacă oamenilor li se oferă o perspectivă. Şi chiar dacă acum bugetarii sunt cei vocali, pe mine mă îngrijorează starea economiei reale. Care suferă o contracţie atât de rapidă, încât lasă pe toată lumea uimită. Guvernul nu are ce face, pentru că România nu mai are "economie naţională", deci nu are ce relansa. El cel mult poate gestiona dezastrul, în aşa fel încât să protejeze segmentele sociale cele mai fragile.
În rest, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca economia globală să se stabilizeze şi creşterea economică să se reia. Până se întâmplă asta, avem nevoie de solidaritate socială, de responsabilitate politică, de răbdare şi de moderaţie. Şi de o doză cât mai mare de bun simţ. Şi, bineînţeles de un lider demn de acest nume. Acum îşi joacă realegerea Traian Băsescu, dacă reuşeşte să dovedească utilitatea funcţiei pe care o exercită.

2 comentarii:

Béranger spunea...

Ba e util Băse. Fără el, n-ar mirosi atât ;-)

Karakas spunea...

Va recomand un articol pe temele dezbatute aici, despre sistemul olandez vazut de un american:

Going Dutch
Published: April 29, 2009

http://www.nytimes.com/2009/05/03/magazine/03european-t.html?em=&pagewanted=all

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...