TRU este un caz patologic, nu încape îndoială. Dar stau şi mă întreb: ce a fost, totuşi, UTC? O pepinieră a gândirii de dreapta? Pentru că şi el, şi IT Morar, alt nebun, au fost colegi la "Viaţa Studenţească". Şi madam Pippidi are ceva antecedente pe la revistele UTC. Alţi utecişti de frunte sunt acum capitalişti de frunte. Măcar ăştia au bun simţ şi doar se îmbogăţesc, nu şi teoretizează sau pozează în ideologi ai dreptei.
Citesc în "Gândul" fragmente din intervenţia delirantă a lui TRU la o paranghelie a dreptei, care se tot uneşte în cărţile lui Valeriu Stoica(nu semnase şi el un oarece articol omagial, prin studenţie?). Şi nu ştiu ce să fac: să râd, sau să mă rog să nu ajungă nebunul ăsta în PE? Cum e pe locul trei pe lista PD-L(pentru ce merite?) nu-mi rămâne decât râsul. Doar că nu-i de râs. Deschid o paranteză: dacă tot s-a făcut mişto de madam Tăriceanu, care şi-a făcut pozele de buletin la domiciliu, poate aflăm cum şi-a schimbat TRU domiciliul în România în 48 de ore, pentru a îndeplini condiţia constituţională necesară candidaturii?
Să n-o lungim: care sunt acele concepte dubioase, izvorâte din accentuarea la nesfârşit a valorilor ce ţin de compasiunea socială, care ameninţă să contamineze gândirea pură a popularilor europeni? E o chestiune de "compasiune" ceea ce ar fi făcut madam Thatcher, adică ar fi transformat oamenii de rând în proprietari şi depunători? Să înţeleg că până la venirea cucoanei, englezii de rând nu aveau dreptul să deţină proprietăţiţi? Şi nici să-şi depună bani în bănci? Sau nu aveau cu ce să cumpere şi ce să depună? Şi a dat ea drumul la râurile de lapte şi de miere în Marea Britanie? Ăsta e tâmpit?
"Capitalismul popular" a fost o utopie, care a produs rezultate doar în capul madamei! Şi Ceauşescu avea varianta lui de "capitalism popular": ne obliga să cumpărăm părţi sociale!
Solidaritatea nu este o valoare a stângii, ci a dreptei? Alături de "subsidiaritate"? Cum poate elibera oamenii "compasiunea"? Şi de ce anume să-i elibereze? Le tragem un glonţ în cap săracilor, din compasiune, să nu se mai chinuie, şi i-am "eliberat"?
Aşadar: ce a fost UTC?
10 comentarii:
Nu ştiu ce a fost UTC-ul, dar ştiu ce au fost şefii dela UTC: nişte oportunişti fără coloană vertebrală.
Lătrau şi atunci, latră şi acuma.
Io mi-am pierdut carnetu' rosh. Pacat, puteam sa fiu si eu in clubul "select" al lui Liiceanu si sa-mi dau savant cu parerea despre jocul popular, ramas fara prea multi lautari. Desi simpatizez cu stinga si ideile astea "firave" - de la Voinescu citire - o sa spun apasat, tot de pe stinga: "A TRU idiot!" Pentru ca mai mult nu pot. Nu ma lasa invidualismul "de dreapta".
Cum si-a schimbat TRU domiciliul avand in vedere ca in perioada aia nu era in tara (dupa cum anunta pe blog)? O necunoscuta totala.
Aş fi fost curios să văd o analiză a imbecilităţii ăleia de «părţi sociale»...
Nu a fost o imbecilitate, Beranger! A fost una dintre metodele subtile(că au fost şi unele grobiene!) de a amâna consumul şi de a mări economisirea internă. Se plăteau datoriile! Şi ţin să-ţi spun că ne vom întâlni(de fapt, suntem în miezul fierbinte al lucrurilor!) cu amânarea consumului când va trebui să plătim împrumuturile de la FMI. Şi cea mai bună metodă este reducerea puterii de cumpărare. Mărind şomajul în sectorul public, tăind din salarii şi pensii, din cheltuielile guvernamentale. Iar amânarea consumului vine de la sine...
Mie mi s-a părut că metoda de-a dreptul limita consumul, nu îl amâna! Banii ăia nu s-au mai întors niciodată la proletari, pen'că a venit loviluţia, şi dup'aia ştim ce s-a întâmplat.
Deşi, dacă e să gândesc mai teoretic, se poate categorisi ca amânare. Nu-s economist, dar dacă prin definiţie creditarea grăbeşte consumul, atunci reversul ar duce la o amânare. Doar că ăsta nu a fost "reversul" pentru că, după cum spuneam, banii ăia s-au pierdut. (Să nu aud de "acţiunile" alea date la populaţie...)
Totuşi, d.p.d.v. al teoriei marxist-leniniste a vremii, ideea a fost o tâmpenie, căci nu avea acoperire ideologică. Adicătelea, dacă tot ieream "proprietari, producători şi beneficiari", cum să trebuiască să cumpărăm ceva ce deja ne aparţinea? Deci, o idioţenie.
Ce mişto ar fi lumea (vorbesc serios, sunt sătul de poluare) dacă în loc de credite facile care să-ţi permită să cumperi maşină (rate, leasing, nu discut şmecherii), ar trebui să faci ca pe vremuri: întâi să strângi toţi banii (sau 80% din sumă), şi apoi să mai aştepţi 5 ani până să poţi cumpăra maşina!
Personal, aş prefera o lume SF populată de troleibuze, tramvaie, S-Bahn, U-Bahn, orice numai pârţuri de-astea nu.
Îmi permit să-l contrazic pe domnul de mai sus.
Banii din părţile sociale s-au întors la populaţie. Rambursarea acestora către deponenţi a fost începutul sfîrşitului economiei româneşti.
Un neavenit (în seara asta sînt în dispoziţie bună, nu spun imbecil) în politica românească, fiul lui Walter Roman, după ce a hotărît demiterea celor care au condus industria romînească (declarată, citez, "un morman de fiare vechi"), a mai hotărît, în primăvara lui '91 să se restituie părţile sociale...
În termeni reali, părţile sociale restituite nu au mai avut nici măcar valoarea iniţială, având în vedere punerea pe butuci a economiei româneşti şi inflaţia galopantă...
Deci, încă un furt. Nu făcut de Ceaşcă, dar iniţial el a hotărât forţarea oamenilor muncii la a deveni "acţionari"...
Domnule, poate vă amintiţi că, în 1991 inflaţia NU era galopantă comparativ cu ce a urmat. Atunci aveam un salariu de 3 000-3500 lei şi un bilet la mare de 14 zile era 3 500 (cu totului tot). Acum am un salariu de 1 800ron şi o noapte la mare mă costa minimum 200. Pot sta fix 9 zile numai cu cazare...
Faceţi dumneavoastră comparaţia...
Banii restituiţi erau, aproape, la valoarea celor reţinuţi.
Tot ce se poate. Dacă poporului i s-au dat banii înapoi, atunci e OK. Depinde ce-a făcut fiecare cu acei bani... şi când.
Dacă nu mă înşel, în 1990-1991, la salariile alea de 3000-3500 de lei comunişti, un televizor color sau un video de la GEPA erau cam 20 000 lei bucata. Ridicol! La banii ăştia puteai cumpăra o garsonieră!
Preţurile de azi pentru orice gizmo sunt obscen de mici, pe când la case... (sigh, cum ar zice americanul).
Trimiteți un comentariu