Capitalismul natural
Conceptul acesta, ale cărui idei principale sunt expuse într-un articol din "Le Monde", seamănă cu suta aia de lei în plus la salariu, dată de Ceauşescu în 21 decembrie 1989, când se afla cu spatele la zid, pentru că până atunci fusese surd la vocea oamenilor şi nepăsător faţă de suferinţele lor. Altminteri totul pare generos şi foarte corect politic. În substanţă, e prea puţin şi prea târziu. Nu neg, s-ar putea să greşesc eu, aşa că vă las să judecaţi singuri.
"La transition vers le capitalisme naturel implique quatre mutations dans nos pratiques industrielles et commerciales :
1.Une augmentation drastique de la productivité des ressources naturelles : réduire le gaspillage qui caractérise les flux de matières premières, depuis leur extraction ou leur récolte jusqu'à la fin de vie des biens de consommation représente une opportunité économique importante...
2. Une transition vers des modèles de production inspirés par la nature : le capitalisme naturel ne vise pas simplement à réduire les déchets, il propose d'éliminer la notion même de déchets. Cette ambition peut être réalisée par la mise en place des systèmes de production "circulaires", calqués sur ce qui se fait dans la nature, où tout produit en fin de vie devient un élément nutritif pour l'écosystème, ou pour la fabrication d'un autre produit...
3. La mise en place de modèles économiques basés sur les services : les modèles économiques traditionnels sont centrés sur la production et la vente de marchandises. Avec le capitalisme naturel, la valeur provient plutôt d'un flux constant de services allant de l'entreprise au consommateur. Un bon exemple de ce modèle est la "servicization" des produits chimiques (chemical servicization), où le fournisseur ne vend pas les produits chimiques eux-mêmes, mais le service qu'ils rendent...
4. Un réinvestissement dans le capital naturel : en fin de compte, les entreprises doivent contribuer à restaurer, maintenir, et développer les écosystèmes de la planète afin qu'ils puissent continuer à fournir leurs services essentiels et à maintenir le stock de ressources biologiques irremplaçables. Cette mutation est susceptible de créer d'innombrables opportunités économiques..."
6 comentarii:
Prima data am citit in imagine: "The faeces of capitalism"...
Plus că, la punctul 3, nu-s de acord cu ce înţeleg băieţii ăia prin model economic bazat pe servicii!
A vrai dire, eu unul nu cred nici măcar în eficienţa outsourcing-ului şi a externalizării serviciilor!
Am ocazia să văd cum outsourcing-ul serviciilor inginereşti de proiectare şi analiză asistate de calculator este o catastrofă: comunicare proastă, timp pierdut de pomană, şi toate astea la tarife orare enorme, şi cu futerea nervilor inginerilor pe care pică măgăreaţa. Eficienţa este mai proastă decît în “comunism”. Sunt convins că dacă sculele de la Renault, Peugeot, Mitsubishi, etc. etc., în loc să pună botul la teorii imbecile făcute de contabili, ar fi păstrat dracului departamente de proiectare adevărate, care să se ocupe de tot ce e nevoie, nu doar de “viziune”, rezultatul ar fi mult mai bun (şi chiar şi mai ieftin, pe termen lung). (Apropo: autobuzele Mercedes Conecto sunt un eşec total ca proiect! În Bucureşti Dvs. vedeţi numai Citaro, dar veniţi în Braşov ca să examinaţi Conecto cu un ochi critic de inginer!)
Cât despre externalizarea serviciilor, de la faptul că altă firmă îmi face curat, altă firmă îmi face contabilitatea, ş.a.m.d., după mine asta este o alienare totală: chiar e aşa o ruină ca o firmă să aibă pe statul de plată o contabilă şi trei femei de serviciu?
Oi fi eu prea conservator (deşi mai tânăr decât Dvs.), dar zău că nu achiesez la schimbările mult prea radicale din economia post-industrială. Şi acum mai vin şi ăştia cu teoriile lor simpliste!
Beranger, sunt 100% de acord cu tine! Am lucrat în proiectare, în aviaţie, şi era un coşmar să cooperezi cu alţii, mai ales cu aceia care nu erau în sistem manual de calitate. Teoretic, pare frumos să dai fiecăruia să facă bucăţele, şi tu să ai viziunea de ansamblu. Practic, ce fac acum băieţii este să alerge după mână de lucru ieftină, pentru a maximiza profiturile, iar serviciile oferite sunt de slabă calitate. A, dacă eşti o firmă globală, cum este Ford, să zicem, şi pieţele cer produse diverse, îţi faci unităţi de producţie şi de design specifice fiecărei pieţe.
Renault are noroc cu Dacia, pentru că asta din urmă are aceeaşi cultură de inteprindere cu ea. Dar ai văzut ce a ieşit din "mariajul" Mercedes cu Crysler. Ar fi multe de spus. Eu nu cred în "capitalismul natural", deşi unele idei nu sunt tocmai de aruncat, mai ales cele privitoare la relaţia cu mediul.
1. Eu, nu pot înţelege o economie bazată pe servicii. Nimeni nu mănîncă servici, nu se îmbracă cu ele sau se adăposteşe sub ele.
2. De asemenea, consumul şi consumatorii NU pot fi centrul unei economii din motive strict practice. Într-o casă, o familie NU poate numai să consume. Dacă nu are cu ce să cumpere, degeaba consumă. Mai întîi trebuie să producă. Să-şi facă mîncare şi să-şi facă patul...
3. Externalizarea seviciilor unităţilor medicale în R este una dintre cauzele actualei degringolade din sănătate...
Toată lumea o ştie, toată lumea o spune, nimănui nu-i pasă...
Ce nu mai înţeleg eu la contabilii globalizării este faptul că ei cred că economiile statelor din Vest (Nord) pot fi sustenabile în condiţiile în care 99% din ce înseamnă producţie materială de bunuri se mută în Asia (generic, Est sau Sud). Adică, se poate ca toată forţa de muncă a unei ţări dezvoltate să fie ocupată cu... servicii? De câţi, frizeri, pizzeri, agenţi de vânzări şi agenţi de asigurări este nevoie? Şi restul popolaţiei ce să facă? Doctorate în matematică?
Mai general, după mine economia capitalistă este nesustenabilă pentru simplul fapt că se bazează pe o aparentă mazimizare a profitului, nu pe nevoile reale ale societăţii.
O să citez dintr-o postare mai veche de pe blogul meu: «o idee e principiu, care simplificată, sună cam aşa: în socialism, cu resursele umane şi materiale existente, încercăm să producem pe cât posibil pâine suficientă pentru o cât mai mare parte a populaţiei, după care unt, textile, şi aşa mai departe, apoi în măsura posibilului locuinţe, drumuri, căi ferate, biblioteci, săli de spectacole, etc.; în capitalism, nu contează nevoile reale, contează ce crede capitalistul că îi asigură profit, astfel că, după ce nevoile de unt şi margarină ale populaţiei sunt satisfăcute, capitalistul nu îşi va pune capitalul să producă şoşoni şi pelerine, ci va începe campanii persuasive de publicitate care să convingă consumatorii că au nevoie să cumpere tot mai mult unt, şi tot mai multă margarină!
Este vorba aşadar, atât de o irosire a unor resurse în condiţiile în care există necesităţi de bază care nu sunt satisfăcute, în ciuda pretinsei genialităţi a iniţiativei private (în capitalism se urmăreşte profitul maxim cu un minim de efort, de-aia nu vrea nimeni să construiască locuinţe la preţuri corecte, în schimb vânzători de piei de cloşcă găseşti cu ghiotura), cât şi de o falsă flexibilitate a economiei: dacă iniţiativa privată este aşa de deşteaptă faţă de aia centralizată, de ce a fost nevoie de un bailout pentru a ajuta General Motors, Ford şi Chrysler? De ce, dacă şi-au dat seama că nu pot concura cu Toyota, cretinii de deţinători de capital au continuat să fabrice maşini pe care lumea nu le cumpără, în loc să-şi pună capitalul la produs profit din altceva, fie şi din fabricat ligheane şi trotinete? Oare nu pentru că asta ar fi însemnat schimbare? Aoleu, parcă schimbarea era imposibilă în economia planificată, nu în cea capitalistă!? Mai rău, ignorând nevoile reale ale pieţei (ale populaţiei şi agenţilor economici, ca să mă exprim mai altfel), şi-au făcut planurile de afaceri plecând de la presupunerea falsă că nevoia de autoturisme va cunoaşte o tendinţă ascendentă până la sfârşitul vremurilor! Cum ar fi, o să ne cumpărăm fiecare câte o maşină în fiecare marţi şi joi! Ah, dar parcă proasta planificare (cu planuri cincinale) era specifică altui sistem!? Parcă era vorba că un CEO este mai dăştept decât un secretar de partid!»
Ca să mai citez din mine: «the idea is that the public power (or the enlightened dictator) can redirect the nation’s available resources to whatever is actually needed. The fundamental flaw of our post-industrial society is that it’s based on unnecessary, “parasite” activities from a Marxist standpoint — such as an inflation of real estate agents, insurance agents, advertisement agencies, stock brokers, etc. –, and even the manufacturing is wrongly targeted (if the world doesn’t really need more cars, why are they trying to make us buy more?). In such a severe depression, the paradox of a “free, capitalist economy” is that it could raise the unemployment to 25…50%, whereas there are obvious needs for the society, yet nobody fulfills them! Only an authoritarian state could be able to redirect the workforce and the available funding to whatever is needed — not only public works and public services, but if this is what it’s needed, why not putting people work into the food industry, into the health care system, into education, and into building government-sponsored housing? It sounds simplistic, but the current hyper-inflated system is obviously failing.»
De asemenea, cei care au urmărit “Foyle's War” pe Hallmark vor înţelege: «what happened to the UK during WWII was the best proof that a whole society can live with much less a consumption, that an economy can be almost consistent when an important part of the workforce is not producing, but wasting resources (bombs were not sold, they were used in the war, hence they were a waste of resources), and that you don’t need to live in “communism” to achieve that. Obviously, a specific kind of coercion was necessary: most categories of essential merchandise were severely restricted, there were coupons for everything, and without the proper number of points, you were unable to buy what you wanted (supplementary, stealing could be considered sabotage and the death penalty was a valid punishment for that). Let aside the restrictions and the coupons: how was an ENTIRE society able to survive in a war economy, and this is not possible under a severe crisis in peace time? The answer is simple IMHO: it was the ENTIRE society to have adjusted its consumption to much less (possibly, 25% of the pre-war consumption), whereas in “normal” times, only the unemployed are forced to adjust their spending behavior, everybody else is encouraged to spend more than they earned! (Several other social and psychological factors apply, e.g. there are different expectations and the habit of a huge number of small “luxuries” nowadays, but I’m not going to develop a whole theory here.)»
Bill Maher: "Why do Americans love guns so much? If you have a gun you can rob a bank, but if you have a bank you can rob everyone"
http://www.hbo.com/billmaher/video/
Trimiteți un comentariu