O nouă victorie pentru Justiţia română: Sorin Ovidiu Vântu a fost achitat. Nu mai contează fondul procesului, pentru că între timp faptele au fost prescrise. Şi au fost prescrise pentru că s-a tras cu talent de timp. Când ai bani, mulţi bani, totul e posibil. Ce ar mai fi de spus? Daţi-le băbuţelor de 80 de ani puşcărie cu executare! Mama lor de infractoare!
2 comentarii:
Relatiile sale cu lumea servicilor secrete (cu Radu Timofte in sprta), si aservirea totala lui Basescu al intregului sau trust de presa nu puteau duce catre un alt deznodamant.
Banc bănăţean de dinainte de Marea Unire.
A fost o data un Ţigan. Acst Ţigan avea ca activitate principală aceea de hoţ (fără nici un fel de discriminare, asa spune gluma).
Intr-o noapte, ce i-a dat în gând Ţiganului...
Sa fure o pereche de armigi (armăsari).
Zis şi făcut. A găsit (el ştie unde) şi a furat perechea de armăsari.
Seara următoare, vine şândariu (jandarmul) cu pană de cocoş la pălărie, leagă Ţiganul şi pleaca cu el.
În urma lui, Piranda începe sa bocească...
Ţiganul se întoarce şi-i spune:
"Nu mai plânge, muiere, de dimineaţă sunt acasa !"
Şi aşa a şi fost.
I-a dat şândariului un armig, el a rămas cu unul şi dimineaţa a fost înapoi acasa...
Mai trece ceva timp, şi fură Ţiganul o pereche de găini.
Vine şândariu, îl leagă...
Înainte de a ieşi pe poartă, îi spune Ţiganul Pirandei:
"Plângi, muiere, acu mă duc la vărmeghe (închisoare).
În taină-i dau sândariului o găină, aia-i nimic..."
La fel spun şi eu...
Nimic nou sub soare
Sau
Cine poate oase roade...
Trimiteți un comentariu