Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Ce se întâmplă cu noi?

Nu am vrut să scriu până acum despre incidentul care a dus la distrugerea parbrizului autocarului de campanie al PSD. Înainte de a face asta vroiam să ştiu despre ce este vorba, pentru că, dacă se confirma ipoteza unui atac cu armă cu aer comprimat, lucrurile erau şi mai grave decât sunt. Pentru că şi în ipoteza în care cineva s-a distrat aruncând cu pietre în autoturisme, de pe pasarelă, lucrurile erau la fel de grave, şi posibilele consecinţe, tragice. Din astfel de "glume" au murit oameni, şi în Franţa, şi în Germania, şi în Italia.

Doar faptul că este vorba de Mircea Geoană şi de PSD a dezlănţuit în presa românească colorată în portocaliu un val de mişto gros, completat de reacţiile violente de ură ale "comentatorilor", care-şi exprimau dezamăgirea că nu-i pot cânta prohodul liderului PSD. Ce scrie un dobitoc în Cotidianul?

"Ce au descoperit poliţiştii care plecaseră în căutarea asasinilor plătiţi care au vrut să-l lichideze pe periculosul preşedinte al PSD? Că atentatul nu era atentat, arma cu aer comprimat nu era armă, iar gloanţele nu au fost gloanţe, ci bucăţi de sârmă desprinse din pasarela CFR de la Baloteşti. Ba mai mult, nu doar autocarul PSD a fost lovit, ci şi alte trei maşini care au trecut duminică seară prin aceeaşi zonă. Ce-i drept, şoferii acestora, mult mai puţin temători, nu au făcut sesizare la Poliţie că au fost atacaţi cu arme."

Atacul cu armă era doar una dintre ipoteze. Nimeni de la PSD nu a vorbit despre un atentat. Iar faptul că ceilalţi nu au reclamat la Poliţie un incident care le-a pus şi lor, şi celorlalţi, viaţa în pericol dovedeşte cât spirit civic (nu) avem. Capra vecinului! Dacă mi-am spart eu parbrizul, de ce să nu şi-l spargă şi alţii! Dacă era un începător la volan, sau unul neatent, care se pierdeau cu firea, făceau manevre bruşte şi se petrecea un carnagiu pe şosea?

Cum au ajuns animale de genul ăsta să scrie în căcatul tot mai urât mirositor numit presă românească? Ce se întâmplă cu noi? Ne-a luat Dumnezeu minţile? Nu mai avem ruşine, bun simţ, instinct de conservare? Am ajuns să ne bucurăm de răul altora, să ne batem joc de morţi, să ne dorim moartea semenilor, pentru că nu sunt de aceeaşi culoare politică? Nu ne putem rezolva conflictele decât cu ranga, ciocanul, toporul, cuţitul, pistolul? Nu mai ştim ce-i aia milă, iertare, decenţă? Ăsta e poporul român, care se calcă în picioare când se bagă moaşte în biserică şi face cruci cu toptanul? Şi vrem să fim respectaţi?