Ce bagi în urnă şi ce iese de acolo...
O mostră de jurnalism de înaltă clasă, făcut din perspectiva interesului public, şi cu profesionalism, acest articol din New York Times despre complexul militar-industrial-mediatic. Este o poveste despre politică, despre putere, despre locul corpului militar în societatea americană, şi despre privatizarea interesului naţional, despre cine şi cum conduce cu adevărat SUA şi, implicit, lumea.
Este povestea carierei lui Barry McCaffrey, acum general în retragere, care a făcut, tânăr ofiţer, războiul din Vietnam, a avansat în grad, s-a implicat şi în politică, în administraţia Clinton, în care a fost "ţarul" acţiunilor anti-drog(bing! bing! bing!)e analist militar la NBC şi a publicat mii de articole în ziare, dar şi un prosper om de afaceri cu arme, consultat pentru producători de armament, lobbyst.
Seymour Hersh, de la The New Yorker l-a acuzat în 2000 de crime de război, comise în timpul primului război din Golf, din 1991, pentru că trupele sale au ucis irakieni aflaţi în retragere după ce intrase în vigoare o încetare a focului. Printre cei ucişi se aflau şi civili, şi martorii spun că s-a tras la grămadă.
Aveţi aici un exemplu de conflict grav de interese, care poate produce mari probleme unui sistem democratic ce nu-şi mai produce anticorpi împotriva unor astfel de afecţiuni. Omul nostru scria, de exemplu, în The Wall Street Journal, The Washington Post, The L.A. Times, USA Today, pledând pentru alocarea de fonduri suplimentare pentru războiul din Irak, în timp ce el vindea arme sau făcea lobby pentru firme de armament. Pentru aducere aminte, recitiţi şi asta.
Ceva de acest gen se petrece şi în România, cu aşa-zisa societate civilă, care a monopolizat opinia publică, fără să ştim ce interese reprezintă indivizii, în numele cui vorbesc şi de ce. Cazul Bogdan Chirieac este exemplar, din acest punct de vedere.
Bun, acum gândiţi-vă la ce băgaţi voi în urnă şi ce iese de acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu