Nu înţeleg
Sincer, nu înţeleg modul în care judecă unii oameni, din păcate tot mai mulţi. Sâmbătă, în plin viscol, după nu ştiu câte avertismente ale autorităţilor, doi tineri pleacă pe un traseu din Bucegi, foarte dificil şi vara, oricum imposibil iarna, şi, evident, nu mai pot face nimic: nici să înainteze, nici să se întoarcă. Cheamă Salvamontul, dar este deja prea târziu. De cinci zile sunt căutaţi într-o zonă unde este pericol de avalanşe.
Acum o zi, alţi doi tineri se blochează în Munţii Rodnei. Iar viscol, iar Salvamont, iar nimic după căutări. Asta după ce se ştia despre prima tragedie, după avertismente, după scandaluri, după interdicţii.
Ce aveau cele două perechi de demonstrat şi cui? Se cred aşi în tehnici de supravieţuire, doar pentru că s-au uitat la filmele de pe Discovery, se cred nemuritori, cred că totul e un joc pe calculator, că mai pot primi o viaţă?
Sau e vorba de altceva: de sfidarea autorităţii, de comportamentul anarhic ce devine un soi de brand de ţară, oricum un brand al celor cu bani, care cred că pot obţine cu ei totul, că pot sfida pe oricine şi orice, inclusiv pe Cel de Sus?
2 comentarii:
Mi-a murit un prieten foarte bun pe munte anul asta. Intr-un accident. Dupa alte doua in care a scapat prin minune. Sunt oameni care cauta riscul asta dus la absurd. Nu cred ca e vorba de teribilism sau sfidare ci mai curand de inconstienta.
Îmi pare sincer rău. Dar pentru cineva trecut de o anumită vârstă inconştienţa nu mai este o scuză. Poate morbul autodistrugerii este mai puternic decât instinctul de conservare...
Trimiteți un comentariu