Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Am inventat votul semi-canci!

Scos din casă de nevoi, am trecut prin faţa secţiei de vot, în ceaţa dimineţii. Mă rog, nu foarte de dimineaţă, să ne înţelegem. Şi am realizat că am de ce trece pe la urne: academicianul Răzvan Theodorescu este candidat în colegiul meu, şi-i sunt dator cu o ştampilă. Trăgând cu greu după mine scârba votului canci am intrat. Pustiu, de-ţi venea s-o iei la fugă! Noroc că se iţi un cap curios de jandarm: e bine, organili veghează!

Din 1990 votez în acelaşi loc: la Liceul Bălcescu pe stil vechi, Sfântul Sava pe stil nou. Şi în aceeaşi secţie de votare, 13. Ei bine, schimbarea a ajuns şi la numerotare: acum e secţia 54, dacă am reţinut eu bine.

Două babe dezorientate intră sfios în sala de clasă în care comisia depăşeşte numeric cam în raport de 10 la 1 capul de cetăţean cu conştiinţă de alegător, şi întreabă de o stradă. Oamenii dau din umeri: "încercaţi la uşa de alături, poate ştiu ei. Noi îi avem pe cei de pe Victoriei"

Da! Pe vremuri, adică în iunie, erau afişate în dreptul fiecărei secţii şi străzile. Acum, pauză! De fapt, totul pare să fi fost făcut astfel încât bizonul mediu românesc, şi dacă-l dă afar' din casă spiritul civic, să nu poată vota.

După chinurile de rigoare, o fătucă din comisie mă găseşte, în sfârşit pe listă. Oricum, era fericită: avea ceva de făcut! O înţeleg: se poate muri şi de plictiseală, nu doar de prea multă muncă! Iau ştampila, iau cele două bolentine, votez pentru "alesul meu", îl anulez pe celălalt şi plec. Inventând votul semi-canci. Ce ziceţi: să mă duc la OSIM, să-l patentez?