Ziua în care nu s-a întâmplat nimic
Azi e una dintre acele zile în care nu s-a întâmplat nimic. Veţi zice că sunt nebun. Păi, cum nu s-a întâmplat nimic? Că numai ce a făcut Tăriceanu minişedinţă de Guvern, în urma căreia a decis să atace la Curtea Constituţională Legea care măreşte salariile celor din educaţie, şi Andon zice că are şanse de reuşită, iar Varujan se ia în colţi cu suava doamnă Andronescu pe aceeaşi temă, timp în care trupele reunite ale pedeliştilor şi peremiştilor trag în Guvern cu toţi demagogii din dotare. Sindicaliştii din Educaţie răspund şi ei cu aceeaşi monedă, şi dau în judecată Guvernul, mai precis pe Tăriceanu şi pe Vosganian, iar grefierii şi arhivarii ameninţă cu greva.
Tot azi Fecioara din Pleşcoi îi dă cu andrelele lecţii de curaj politic lui Ion Iliescu, din spatele munţilor de sarmale cu care îşi va cumpăra un loc în Parlament, Boc, după ce a devenit doctor în drept lăudând virtuţile parlamentului bicameral vrea acum să desfiinţeze Senatul, în timp ce colegul lui de partid, Valeriu Stoica, vrea republică prezidenţială, deşi nu de mult pleda pentru revenirea la monarhie.
Traian Băsescu a plecat în Spania la vânătoare de voturi pentru PD-L şi ţine să ne liniştească: o face pe bani publici. Scopul este nobil, şi merită fiece bănuţ cheltuit: vrea să facă din asociaţiile românilor din diaspora "un organism la nivel european pentru a se constitui într-un puternic partener de dialog pentru Comisia Europeană". Era treaz când a spus tâmpenia asta?
Nici compatrioţii noştri de etnie maghiară nu au de ce se plictisi: reprezentanta comunităţii italiene din România pune la îndoială puritatea etnică a lui Marko Bela, care nu e urmaşul lui Attila, nu s-a hrănit cu carne fezandată sub şaua calului(dacă respectiva şa nu şi-a schimbat proprietarul, odată cu calul, la trecerea prin geografia complicată a spaţiului carpato-danubiano-pontic), ci cu spaghete şi pizza, ca demn urmaş al lui Romulus şi Remus. Iar tinerii maghiari cinstesc, pe bani publici, memoria înaintaşilor, chiar dacă trecutul unuia dintre ei este de criminal de război. Dar ce contează câţiva români morţi pe lângă măreţia faptelor lui Wass Albert?
Trăgând linie şi adunând, vi se pare că s-a întâmplat ceva azi? Ceva care să schimbe în bine viaţa voastră? S-a pus în discuţie vreun proiect de viitor pentru o naţiune totuşi europeană? S-a mai făcut ceva pentru a nu mai muri oameni pe şosele? S-a mai inugurat vreo şcoală în satele româneşti? Vreo piaţă, vreun spital, vreun cinematograf? Şi atunci?
2 comentarii:
Intr-adevar, nu s-a intamplat nimic, de multa vreme, cu adevarat, in Romania. Acelasi spectacol al neam-prostiei si al frustrarilor, pe fondul tacerii celor multi si de bun simt. Un bun simt prost asumat.
N-am auzit, de pilda, nici in aceasta toamna, de vreo comemorare a romanilor omorati cu bestialitate dupa Dictatul de la Viena. Iata, in schimb, ca avem parte de cinstirea ucigasilor de atunci. Asta spune totul.
Restul sunt andrele zornaind in gol, cantand prohodul invartitului in jurul cozii...
Am, prin alianta, niste rude la Brasov. Una dintre ele, este Tanti Anisoara, femeie la circa 80 de ani, care, povesteste cu groaza ororile la care a asistat dupa Diktaul de la Viena si retragerea armatei romane la sud de Carptai.
N-am ascultat niciodata cu pra mare atntie amanuntele, din pura imposibiltate de a le suporta. Era ceva despre ulei fiert turnat pe gatul unor soldati romani, (copii, ca toti soldatii lumii aceleia) care nu s-au retras la timp...
Dar l-am cunoscut personal pe romanul din Tg Mures, injunghiat in direct la toate posturile de TV din lume, prezentat peste tot, ca o victima maghiara a bestialitatii romanilor. L-am cunoscut dupa ce devnise o leguma irecuperabila... Intre timp, a disparut cu totul din lumina interesului mass media....
Trimiteți un comentariu