Căderea comunismului a fost considerată de partea cea mai rapace şi revanşardă a marii finanţe mondiale drept un semnal pentru a se răfui cu statul bunăstării şi pentru a-l demonta, pentru a anula sau măcar reduce la minimum orice politică redistributivă. Şi nu doar în ţările foste socialiste s-a întâmplat acest lucru(unde unii au crezut de cuviinţă că naţiunile ieşite din totalitarism merită o pedeapsă pentru faptul că au acceptat să trăiască în comunism, lipsindu-i pe ei de privilegiile pe care le-au avut până în anii 40), ci şi în ţările dezvoltate care sunt membre ale OECD.
Un raport al organizaţiei, publicat acum câteva zile, arată cum au evoluat lucrurile din 1990 încoace. Ceea ce mi se pare important de menţionat, dincolo de cifre, este scăderea semnificativă a ponderii salariilor în total valoare adăugată, cu circa 10%, şi extinderea sărăciei din muncă, adică a sărăciei în familii în care unul sau doi membri au un loc de muncă stabil. Cifrele din Raportul OECD sunt confirmate de cele din Raportul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care face o analiză la o scară mult mai mare, OECD având doar 30 de membri. Care găseşte aceleaşi fenomene: accentuarea polarizării sociale, scăderea veniturilor din muncă, renunţarea sau diminuarea impactului politicilor redistributive, etc.
Acest spirit revanşard al capitalismului se va manifesta şi de aici încolo. Cineva trebuie să plătească pentru excesele capitalismului, şi aceia vor fi cei care trăiesc din muncă. Întrebarea, extrem de seriaosă, este: cât timp vor mai accepta cei care trăiesc din muncă să fie umiliţi de hiperburghezia apărută în ultimii 20 de ani, care sfideză prin modul lor de viaţă şi prin cheltuielile halucinante.
Interesul crescut pentru scrierile lui Marx nu dovedesc decât un singur lucru: ne-am întors la situaţia din anii în care acesta scria "Capitalul", evident, la o altă scară şi într-un alt context. Şi cine ne interzice să ne gândim că ne vom mai întâlni cu "lupta claselor"? Nici în timpul lui Marx muncitorii nu erau organizaţi şi nu aveau conştiinţa apartenenţei la o clasă socială. şi au căpătat şi conştiinţă de casă, s-au şi organizat, au căpătat recunoaştere şi reprezentare politică, au impus o mai echitabilă repartiţia a bogăţiei naţiunii. Ne place sau nu, aşa se va va întâmpla şi acum.
Cât priveşte România, o singură întrebare: clasa muncitoare de cine mai este reprezentată, politic vorbind? Nu vi se pare că asta este o temă importantă de campanie?
10 comentarii:
Progresul tehnologic reduce numeric "clasa muncitoare" si elibereaza energiile indivizilor; optiunea acestora de a-si folosi (sau nu) talentele in interes propriu este ingreunata de activisti (profitori) ai statului.
Numarul "reprezentantilor clasei muncitoare" variaza odata cu importanta acordata etatismului.
Iar in final cetatenii, dar mai ales clasa muncitoare, ajung iarasi sa traiasca bine prin "reprezentanti".
Depinde ce conţinut daţi "clasei muncitoare". Suntem pe cale să intrăm(mă rog, unele naţiuni sunt pe cale, nu noi!) în epoca post-industrială. Dar "clasa muncitoare" nu dispare, îşi schimbă componenţa. Ce dacă lucrează într-o firmă de soft? Câtă vreme trăieşti din muncă, câtă vreme nu eşti decât o rotiţă într-un soi de nou mecanism de producţie la bandă, unde în loc de şuruburi asambleazi subrutine, tot clasei muncitoare aparţii.
Mai mult, din punct de vedere intelectual, muncitorimea lumii post-industriale este mai slab pregătită, intelectual vorbind. Pentru că nu trebuie să ai cine ştie ce calităţi să înfigi cârnatul în chiflă sau să faci curat într-un hotel, să vinzi pop corn la cinema sau bilete la spectacole. Şi nici să transporţi haleală la domiciliul clientului.
S-au desfiinţat foarte multe locuri de muncă în industrii de înaltă tehnologie: armament, aviaţie, energie nucleară, armată(zona tehnică) şi s-au înfiinţat locuri de muncă în servicii, prost plătite şi cu valoare adăugată mică.
Asta e situaţia.
Pentru excesele capitalismului va plati capitalismul insusi. Recesiunea indusa de miscarile "inteligente" ale hiperburgheziei in sistemul financiar si monetar nu vor ramane fara urmari in planul a ceea ce numim lupta interclase. Sunt convins ca vom asista la miscari puternice si ample ale marilor centrale sindicale din Vest.
Comunismul ala pe care-l stim multi dintre noi n-a fost bun. Ok, am priceput. Dar azi vedem ca nici capitalismul asta "pur si dur" nu e bun. E nevoie de o a treia cale. Una care sa impace capitalusmul cu ceea ce numim politica de redistribuire a bunastarii. Cale pe care au adoptat-o suedezii. Idealistul din mine crede ca se va gasi aceasta cale mai repede decat ne asteptam. Nu de alta dar nu cred ca cineva isi doreste sa ajunga sa gestioneze explozii sociale.
In urma cu ceva tim discutam tot aici pe marginea "Capitalului".Am citit undeva ca in Germania, in numai o saptamana, s-au vandut 1500 de exemplare. Interesant, nu-i asa?
Raspunsul la intrebarea dumneavoastra este unul singur: de toti si de nimeni. Pentru ca oricum nu conteaza decat o data la patru ani. Si atunci, i se mai arunca un os. Care-i inchide gura, creandu-i iluzia ca e puternica si ca a obtinut ceea ce si-a dorit, nu un simplu os.
Prin "clasa muncitoare" inteleg totalitatea angajatilor si a liber-profesionistilor (incluzand aici micii meseriasi si fermierii independenti).
De cealalta parte se gasesc investitorii, patronii si activistii (profitori) ai statului.
Nivelul de pregatire intelectuala al membrilor "clasei muncitoare" - de fapt al oricui - depinde de efortul propriu si de sistemul de invatamant disponibil.
Constatam cu totii esecurile succesive din sistemul romanesc de invatamant, asa ca nu putem insista prea mult pe nivelul slab de pregatire fara sa admitem ca de prea mult timp ne conduc niste incompetenti.
Este dureroasa (si umilitoare) desfiintarea locurilor de munca din industriile de inalta tehnologie, dar specialistii respectivi isi pot acum folosi competentele in alte sectoare, mai generoase si mai adaptate cererilor pietei. Iar plecarea lor catre activitati noi, producatoare de valoare adaugata mare, nu trebuie ingreunata de catre activistii (profitori) ai statului.
Evident, clasa muncitorilor, calificati sau nu, trebuie sa fie reprezentata politic. Prin traditie stinga ar fi cea care promoveaza interesele acestui grup tinta, desi dreapta, in special cea populista, se adreseaza si acestui grup. Exista si exceptii, cind un guvern conservator implementeaza politici de sustinere a unui segment, de exemplu cel din industria auto. Guvernele toate au politici interventioniste care pot ajuta clasa muncitorilor, fie direct fie indirect. Dupa cum am vazut insa, pe conservatori ii intereseaza in special mentinerea unui regim preferential (prin reducerea taxelor) pentru clasa oamenilor de afaceri.
Este vreun politician care indrazneste sa ia apararea deschis unora ca grevistii de la Dacia in fata vesnicei amenintari "daca vreti salarii mai mari, investitorul isi ia jucariile si pleaca" sau sa combata deschis sloganul eufemistic al dreptei cu "flexibilizarea pietei muncii"? (nu am intrebat retoric). Este vreun partid care poate sa rupa cliseul (cu care vesnic se inchide gura oricarui grevist) ca orice miscare organizata de sindicate e manipulata si motivata politic si deci n-are niciodata legitimitate?(iarasi nu am intrebat retoric). M-as bucura sa mai scrieti pe temele astea.
@ Coanstantun Gheorghe
Mai vreti Capitalul ?
@ evone
Clasa muncitoare, definta ca toti cei angajati si in ca ceva pe deasupra, nu are nici un reprezentant printre partidele actuale din Romania...
Nici sindicate reale, nu mai exista. Cei care-si zic sefi de sindicat, nu fac decat sa-si urmareasca interesele proprii din functile pe care le detin...
Geomarz, sigur că da, mulţumesc! Cu o precizare: nu cunosc limba germană, aşa că ediţia cu pricina mi-ar fi total inutilă.
Vanzarile cartii "Capitalul", principala opera a lui Karl Marx, sunt in "crestere clara" in contextul crizei financiare. "Marx este din nou la moda", "cererea pentru operele sale este clar in crestere", a declarat un reprezentant al editurii Karl-Dietz-Verlag. Cititorii fac parte dintr-o "generatie tanara de eruditi, care a trebuit sa recunoasca faptul ca promisiunile neoliberale nu s-au indeplinit", a subliniat el.
Am reluat aceasta informaţie aici, nu pentru noutate, probabil se cunoaşte deja, ci pentru că ea confirmă cele spuse de dvs. în postări...
Ce înseamnă să nu ai intuiţie, să nu ai fler, ca să nu spun, să nu ai pricepere? Şi mă refer la mine care am avut această carte şi cu ceva vreme în urmă am dat-o! Dacă o recuperez vă dau de veste.
mary_lou
Mulţumesc, Mary-lou!
Trimiteți un comentariu