Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Nu-mi daţi salariu mai mare!

Că lumea e plină de gugumani, nu-i o noutate. Că demagogia este arma de predilecţie a politicienilor, chiar şi a celor oneşti, iar nu vă spun un secret. Dar să citeşti pe un blog, de la un individ care nici politician nu e, şi nici guguman nu pare, aşa ceva: "sunt cadru didactic, trăiesc ca milogu', dar fugiţi cu mărirea de salarii de aici, parlamentari ticăloşi, că se duce dracului Bugetul!" este deja prea mult!

Este ipocrizie în stare pură, şi un mod de a face politică la fel de blamabil ca şi al celor împotriva cărora îndrepţi degetul acuzator. Iar asta nu cred că serveşte cuiva. Credeam că măcar în spaţiul ăsta putem fi sinceri şi ne putem desprinde de convenţii şi de clişee. Se pare că nu.

Nu pledez pentru transformarea blogului într-un soi de divan, de pe care ne putem exhiba frustrările şi obsesiile. O minimă cenzură a bunului simţ trebuie să funcţioneze şi aici. Ce speram era o mai mare onestitate a opiniilor şi o mai mare deschidere, mai puţină încrâncenare şi partizanat.

Revenind la chestia cu "fugiţi cu banii de aici!" Aceste măriri de salarii se impuneau, şi nu doar în educaţie. Se tot vorbeşte despre faptul că salariile bugetarilor au depăşit salariile din sistemul privat. Statistic, aşa este, în anumite domenii. De ce? Pentru că în sectorul privat, cu toată cota unică de impozitare, se plătesc încă prea multe salarii cu sacoşa. Cunosc oameni care şi-au făcut apartamente, şi-au cumpărat maşini, pleacă în vacanţe de zeci şi de sute de mii de euro, dar ei au pe hârtie salarii cu puţin peste salariul minim pe economie. De ce?

Pentru că nu vor să împartă nimic din ceea ce au cu societatea. Sensul este unic: de la societate către el. Şi-a făcut studiile în sectorul public, sănătatea şi-o îngrijeşte pe bani publici, în spitale publice, circulă pe şosele publice, dar nu vrea să contribuie cu nimic la asta. Şi-a găsit şi o scuză comodă pentru conştiinţă: el nu dă bani statului, că statul este hoţ! Dar e acelaşi stat cu care are contracte de milioane de euro, şi fără de care afacerile lui n-ar valora nici cât o ceapă degerată!

Şi toţi ăştia îţi dau lecţii de capitalism, şi îţi demonstrează cât e de nociv să măreşti salariile, că uite ce criză e în lume! Dar ei au înţeles originea şi esenţa acestei crize?

Este criza egoismului. Dacă n-a mai existat ameninţarera comunismului, deţinătorii de capital n-au mai vrut să împartă bogăţia cu aceia care trăiesc din muncă, nu din capital. Dar au vrut să-i păstreze pe aceştia din urmă sclavii consumerismului. De mai bine de două decenii, salariile în Occident stagnează sau scad, în timp ce volumul comerţul cu amănuntul creşte necontenit. De ce? Pentru că s-a injectat putere de cumpărare suplimentară prin credite, altfel profitul firmelor nu ar fi fost din ce în ce mai mare. Acum schema asta a intrat în faliment, pentru că cei care s-au împrumutat nu mai au de unde plăti, pentru că veniturile din muncă au scăzut.

Ecuaţia este simplă: ori cresc veniturile celor mulţi, prin mărirea salariilor, deci prin împărţirea mai echitabilă a fructelor creşterii economice, ori pierdem toţi, pentru că unii sunt prea lacomi. Avem de ales. Dar cum am mai spus, avem noi un talent de a face alegeri proaste, ceva de speriat!

PS: un capitalist deştept, Henry Ford, a înţeles cum stă treaba, şi şi-a plătit muncitorii cu cinci dolari pe zi, ca să aibă cine-i cumpăra fieroteniile din curte!