Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Noua ordine mondială

Va reuşi această criză să facă ceea ce n-a reuşit prăbuşirea comunismului: anume să genereze o nouă ordine mondială? Şi dacă da, vor supravieţui instituţiile far ale vechii ordini: ONU, FMI, BM, evident, reformate şi aduse la zi, sau vom ajunge la concluzia că trebuie să inventăm altele? Şi dacă inventăm altele, de la ce pornim? Care va fi misiunea lor, care vor fi limitele acţiunii lor, şi mai ales cărei realităţi se vor adresa ele: unei lumi care vrea să ducă mai departe procesul de globalizare, sau uneia care vede în procesul de globalizare sursa actualelor şi viitoarelor crize de natură politică, economică, socială şi identitară?

În principiu, pentru cei mai mulţi soluţia raţională pare să fie păstrarea vechilor instituţii, reformate şi dotate cu instrumentele necesare atingerii obiectivelor propuse. Spre exemplu, se aud tot mai multe voci care cer un nou Bretton Woods, care să redefinească rolul FMI, să poată gestiona asemenea crize împreună cu guvernele ţărilor afectate şi cu băncile centrale. Acum se pare că nimeni nu se mai află la cârma economiei mondiale.

Alţii încearcă să se folosească de structuri ad-hoc, aflate în afara sistemului ordinii mondiale definite după cel de-al Doilea Război Mondial, precum G-7, care, aşa cum crede Robert Zoellick, nu funcţionează în caz de criză şi ar trebui extins cu încă şapte ţări, pentru a forma G-14. Numai că în şapte sau în paisprezece, Grupul se va dovedi şi în continuare nefuncţional, pentru că va fi perceput ca ilegitim de restul lumii, ceea ce şi este. Pentru că la origine G-7 a apărut ca o structură alternativă a lumii dezvoltate la Consiliul de Securitate al ONU, care facilita concertarea acţiunilor ţărilor membre atunci când tabăra cealaltă exercita dreptul de veto.

Plus că G-7 are un cusur esenţial: este dominat de SUA, care se află într-o criză gravă de model şi de autoritate. Şi G-14 tot de SUA ar fi dominat, ceea ce nu ajută cu nimic structurarea unei noi ordini mondiale, ieşită de sub dominaţia momentului unipolar american. Numai că nimeni nu avansează un plan coerent de structurare a unei noi ordini mondiale, care să poată pune un globalizarea pe un nou drum, şi care să prevină crize de acest gen.

La originea celor două războaie mondiale s-au aflat crize economice şi sociale, pe care guvernele ţărilor afectate le-au scos în exterior. Fiecare dintre cele două războaie a generat, la rândul lui, o nouă ordine mondială. Se repetă ciclul şi tiparul, sau avem inteligenţa de a nu ne lăsa târâţi într-o nouă aventură războinică?