Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Capitalismul de cumetrie şi banul public

Sub acest titlu publicam, ce coincidenţă!, în 7 octombrie 1998, deci cu fix zece ani în urmă, un editorial în "Jurnalul Naţional", ziar de care mă leagă multe amintiri, plăcute, dar mai ales neplăcute. Mai ales din cauza lui Cosmin Guşă, şi a laşităţii unora dintre şefii ziarului, care nu au ştiut să-şi apere oamenii de abuzurile unui idiot care a eşuat peste tot pe unde a trecut. Mă rog, acum lucrurile s-au consumat, şi nu mai existăm unii pentru alţii. E mai bine aşa.

" Nemaivăzut, nemaiauzit! Rezerva Federală Americană, celebra FED, s-a grăbit să organizeze, la 23 septembrie salvarea fondului de arbitraj speculativ(cunoscut sub denumirea engleză de Hedge Funds, fond închis, în traducere liberă) LTCM(Long Term Capital Management). Motivul oficial al acestei acţiuni fulgerătoare: sistemul bancar mondial a trecut la mustaţă pe lângă o "criză sistemică", adică, mai pe româneşte, pe lângă o prăbuşire în lanţ.

Mecanismul contagiunii este relativ simplu. Lichidarea LTCM, fond cu peste 4,8 miliarde de dolari subscrişi de bănci şi de investitori privaţi foarte bogaţi, şi care specula până la nivelul de 200 de miliarde de dolari, ar fi antrenat vânzarea imediată şi masivă a activelor sale financiare. Pieţele financiare şi ratele dodânzilor ar fi cunoscut mişcări violente şi extreme. La limită, nu s-ar fi găsit cumpărători pentru activele LTCM. Pericolul era real, fără îndoială.

Nemaivăzutul şi nemaiauzitul acum încep. De ce autorităţile monetare ale statlui celui mai liberal, care explică foarte serios tuturor că trebuie să accepte falimentele bancare, pentru a înlătura "merele putrede", se amestecă atât de grăbit într-o afacere privată, angajând în asta, printre altele, şi bani publici?

Alan Greenspan, preşedintele FED, n-a prezentat în faţa Congresului decât o parte din adevăr. "Financial Times" a avut curiozitatea să privească mai atent ce se ascunde sub motivaţia "interesului general" şi prezintă sub semnătura lui John Plender anatomia "capitalismului de cumetrie", în varianta sa occidentală.

Înainte de a continua, vrem să explicăm un termen: cronysmul este tradus literar "favoritism". După cum stau lucrurile, ni s-a părut mai adecvată folosirea cuvântului "cumetrie", pentru că face trimitere la obiceiurile autohtone, pe care nu le vom ocoli în acest articol.

Iată "cumetria": în Consiliul de Administraţie al LTCM se află David Mullius, fostul adjunct al lui Greenspan la FED, responsabil cu anchetarea firmei Salomon Brother's pentru un scandal financiar financiar din 1991. Responsabil de scandalul "bonurilor de tezaur" este găsit John Meriwether, vicepreşedinte al SB şi, surpriză! actualul garant al LTCM! Unde îl are în subordine pe Mullius, alături de doi laureaţi aui Premiului Nobel pentru economie, Robert Merton şi Myron Scholes, doi teorerticieni ai produselor financiare derivate. La acţiunea de salvare participă şi banca Merill Lynch. De ce? Simplu! Şeful ei, David Komansky, are investiţi 800.000 de dolari în fond, iar toţi directorii executivi peste 20 de milioane.

În scenă intră şi două bănci europene, UBS din Elveţia şi..Banca Italiei! Iarăşi cumetrii, atâta vreme cât specialiştii lor în produse financiare derivate provin cam din aceleaşi locuri cu administratorii LTCM, care arbitrează în Italia pe piaţa bonurilor de tezaur. În aceste afaceri cu risc ridicat s-au angajat bani publici, alături de fonduri private. Imprudenţa administratorilor, care dispun de sume uriaşe, pe care le folosesc fără niciun fel de control din partea autorităţilor monetare - asta fiind prin definiţie structura hedge funds - a dus la grave perturbţii pe pieţele financiare.

Problema are şi un aspect moral. Aceste fonduri închise sunt la originea crizelor din Asia şi din Rusia, unde au speculat cu neruşinare, prăbuşind monedele şi distrugând în câteva luni munca de peste 45 de ani a popoarelor din Asia. Calcule de ultimă oră arată că ţările din Asia au pierdut peste 2.000 de miliarde de dolari în ultimul an. O parte din aceşti bani se găsesc în portofoliul acestor fonduri, sau aşa ar trebui.

Pieţele nu au sancţionat comportamentul lor iresponsabil, pentru că acest "capitalism de cumetrie", în care fiecare se cunoaşte cu fiecare, domină şi controlează aceste pieţe. În schimb state precum România sunt sancţionate pentru deficite publice de ordinul câtorva sute de milioane de dolari, hai, unul, două miliarde, bani cheltuiţi pentru a atenua efectele sărăciei şi pentru a accelera dezvoltarea.

Ele suportă sancţiuni sub forma măririi dobânzilor la împrumuturile şi aşa oneroase de pe pieţele de capitaluri, unde fonduri precum LTCM speculează fără cea mai mică ruşine, dar şi fără controlul instituţiilor monetare.

Faptul că unii administratori ai acestor fonduri sălbatice şi fără niciun Dumnezeu, precum Soros, lansează semnale de genul "Opriţi-ne, până nu ucidem din nou!"este pură ipocrizie, atâta vreme cât tot ei resping orice fel de de mecanisme de control al fluxurilor de capitaluri speculative de genul taxei Tobin. Orice încercare a statelor de a se apăra împotriva acestor speculaţii iresponsabile este taxată dur de organizaţii precum FMI şi OMC. Care fac curat în urma lor, cu bani publici, pentru că banii FMI sunt bani publici.

"Capitalismul de cumetrie" cuprinde şi România. BNR cheltuieşte peste 1.500 de miliarde de lei pentru salvarea băncilor Dacia Felix şi Credit Bank, bani publici, dar refuză să mai subvenţioneze agricultura, cu rezultatele cunoscute. Guvernul taie de la cheltuielile sociale 7.500 de miliarde de lei, măreşte taxe şi impozite, sub pretextul menţinerii sub control a deficitului bugetar, în detrimentul păstrării coeziunii sociale, în schimb banul public este folosit de SRTv pentru răfuielile domnului Liiceanu şi ale doamnei Alina Mungiu Pippidi cu doamna Hossu-Longin. Iar Raportul Curţii de Conturi privitor la fraudele uriaşe din televiziunea publică a fost îngropat alături de cel al afacerii "Ţigareta 2", din motive obscure, dar nu foarte greu de ghicit. Să mai amintim de "cadourile fiscale" oferite de stat unor particulari de "partid", în detrimentul cetăţeanului plătitor de impozite?

Antidotul la "capitalismul de cumetrie" nu poate fi decât "statul responsabil", statul care reglementează acţiunea haotică a pieţelor şi să tempereze excesele lor. Banul public să fie cheltuit pentru creşterea bunăstării generale, nu pentru acoperirea iresponsabilităţii unor speculatori lacomi şi dispreţuitori."