Franţa era, până nu de mult, printre puţine ţări din lume ale căror cetăţeni şi persoane publice aveau bunul simţ să nu amestece publicul cu privatul. Practic, nu s-a ştiut că preşedintele Mitterand are un copil din flori şi un cancer de prostată, în ordinea asta! Şi aventurile de alcov ale politicienilor rămâneau doar atât: aventuri de alcov, nu muniţie în lupta politică. Ei bine, anii Sarkozy au schimbat regula. Şi, sincer vorbind, cu Sarko la cârmă francezii nu se plictisesc, el fiind primul amorez al ţării. Nu mă mai obosesc să-i povestesc aventurile. E suficient să amintesc că e la al treilea mariaj.
Bun, şi dacă tot au apucat pe drumul ăsta, francezii învaţă repede şi presa lor se tabloidizează şi mai repede, după model britanic. Evident, nici politicienii nu se puteau priva de această nouă direcţie de luptă politică: atacul la viaţa privată.
Vă amintiţi că v-am vorbit despre scrisoarea de sprijin în favoarea lui Polanski, semnată de Kouchner şi de Mitterand? Ei bine, Frédéric Mitterrand e sub asediu, după ce FN îl acuză, plecând de la o carte apărută sub semnătura sa, în 2005, în care povesteşte ceva aventuri tarifate cu efebi thailandezi. "La Mauvaise vie" este titlul, cu tentă autocritică, al cărţii.
Scandalul este în floare. N-am înţeles prea bine dacă a demisionat deja sau doar i s-a cerut demisia. Cert este că toată această afacere colcăie, musteşte de ipocrizie. Toată lumea cunoştea, inclusiv din carte, despre homosexualitatea sa. Ştiau asta şi când a fost numit ministru. Sigur, nu e tocmai cuşer să fii ministru al Republicii şi amator de sex plătit în paradisuri sexuale, precum Thailanda, când ţara ta condamnă asemenea practici.
Ca să vă faceţi o idee despre "dezbaterea" acestui caz în Franţa, citiţi asta. Parcă e totuşi altceva decât hăhăielile groase ale lui Pulea Vodă, când spunea despre Năstase că "face dragoste cu fundul, îşi foloseşte fundul pentru relaţii sexuale", aluzie "fină" la presupusa homosexualitate a unui bărbat cu două mariaje hetero şi doi copii! Găsiţi aici un soi de retrospectivă a scandalurilor cu tentă sexuală din politica românească. Joase, joase, grobianism cât cuprinde!
"Le Monde" publică fragmentele din romanul lui Frédéric Mitterrand care deranjează. Eu citez doar asta: "Evidemment, j'ai lu ce qu'on a pu écrire sur le commerce des garçons d'ici et vu quantité de films et de reportages ; malgré ma méfiance à l'égard de la duplicité des médias je sais ce qu'il y a de vrai dans leurs enquêtes à sensation ; l'inconscience ou l'âpreté de la plupart des familles, la misère ambiante, le maquereautage généralisé où crapahutent la pègre et les ripoux, les montagnes de dollars que cela rapporte quand les gosses n'en retirent que des miettes, la drogue qui fait des ravages et les enchaîne, les maladies, les détails sordides de tout ce trafic. Je m'arrange avec une bonne dose de lâcheté ordinaire, je casse le marché pour étouffer mes scrupules, je me fais des romans, je mets du sentiment partout ; je n'arrête pas d'y penser mais cela ne m'empêche pas d'y retourner. Tous ces rituels de foire aux éphèbes, de marché aux esclaves m'excitent énormément. La lumière est moche, la musique tape sur les nerfs, les shows sont sinistres et on pourrait juger qu'un tel spectacle, abominable d'un point de vue moral, est aussi d'une vulgarité repoussante. Mais il me plaît au-delà du raisonnable. La profusion de garçons très attrayants, et immédiatement disponibles, me met dans un état de désir que je n'ai plus besoin de refréner ou d'occulter. L'argent et le sexe, je suis au coeur de mon système ; celui qui fonctionne enfin car je sais qu'on ne me refusera pas. Je peux évaluer, imaginer, me raconter des histoires en fonction de chaque garçon ; ils sont là pour ça et moi aussi. Je peux enfin choisir. J'ai ce que je n'ai jamais eu, j'ai le choix ; la seule chose que l'on attend de moi, sans me brusquer, sans m'imposer quoi que ce soit, c'est de choisir. Je n'ai pas d'autre compte à régler que d'aligner mes bahts, et je suis libre, absolument libre de jouer avec mon désir et de choisir. La morale occidentale, la culpabilité de toujours, la honte que je traîne volent en éclats ; et que le monde aille à sa perte, comme dirait l'autre." Sublinierile îmi aparţin.
Nu ştiu cum se face, dar cu cât o societate este mai depravată, cu cât moravurile sunt mai jos, cu atât ipocrizia este mai mare. Şi nevoia de "sfinţi" creşte exponenţial! Aştept cu nerăbdare spovedania lui Pulea Vodă, în tandem cu Fecioara din Pleşcoi!
PS: o fi mai bine aşa?
4 comentarii:
«Il ne faut pas confondre homosexualité et pédophilie».
Interrogé à propos de la formule «jeunes garçons», Frédéric Mitterand a confié dès 2005 qu'il appelait tous les hommes des «garçons», comme le rappelle le site Arrêt sur images, et qu'il ne faut pas mal comprendre: «Quand les gens disent les garçons, ils pensent toujours les petits garçons. Mais il n'y a aucun rapport.»
«Où a-t-il écrit qu’il payait pour coucher avec des jeunes garçons mineurs?», interroge le site Such a blog.
Mişto e altceva. În Franţa, pedofilia se pedepseşte chiar dacă este comisă extrateritorial de către un cetăţean francez, dar se prescrie în 10 ani. Cînd Fr. Mitterand ar fi comis-o, se prescria şi mai repede. DAAAAR... Polanski nu poate fi iertat de americani nici după 30 de ani!
Eu zic aşa: toţi impotenţii, toate frigidele, toţi nefutuţii şi toţi taţii înnebuniţi că şi-au prins fiica de 13-14 ani cum se fute cu un coleg de clasă, toţi ăştia să-şi tragă un glonţ în cap.
Fara sa zic si eu ca Beranger mai sus, totusi am o nelamurire cu acest articol despre nepotul lui Francois Mitterrand. In calitate de om normal, cu nevasta si copii, imi repugna "societatea depravata" de care vorbeste dl. Const. Gheorghe. Dar a milita contra homosexualitatii apartine oare Weltanschauungului omului de stanga? Nu ma situeaza tocmai in tabara celor din dreapta radicala, mistic religiosi, traditionalisti si aparatori ai puritatii natiunii? Intre a pune la stalpul infamiei o deviere de comportament sexual, in fond o chestiune individuala, si atatea alte comportamente anti-sociale ale capitalismului romanesc dezlantuit, ce ar fi de ales?
Si inca ceva: in Germania se formeaza in aceste zile guverul d-nei Merkel. vicecancelar si probabil ministru de externe va fi Guido Westerwelle, seful partidului liberal si cunoscut homosexual. Iar primar si sef al guvernului in Berlin este Wowereit (SPD), si el recunoscut homo. Ambii sunt votati de milioane de nemti si nimeni nu se indigneaza. Oare nu mai avem nimic altceva de facut decat sa ne indignam de ei si de Fred. mitterrand?
Domnule Răducanu, lupta împotriva discriminărilor, inclusiv sexuale, este una, pedofilia, sexul comercial, amestecul genurilor, relativizarea valorilor, alta. Am tot respectul pentru cei care îşi trăiesc normal condiţia de homosexual, dar nu-mi plac cei care o transformă în spectacol sau în marfă. Atitudine, zic eu, care nu contrazice cu nimic valorile de stânga.
Trimiteți un comentariu