Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Onoare sau laşitate?

Fiul jurnalistului Sorin Roşca Stănescu, Mircea Stănescu, s-a sinucis acum câteva ore. Este un fapt divers, sau avem ceva de înţeles din această moarte? A fost sinuciderea asta o asumare a responsabilităţii, sau un nou act de laşitate?

Dacă era vorba de asumarea responsabilităţii, atunci o făcea din primul moment, cel al accidentului care s-a soldat cu moartea unui bărbat, pe 27 decembrie. Întâmplător, cunosc locul accidentului. Nu de puţine ori am trecut la mustaţă pe lângă un accident, pe trecerea aia de pietoni fiind. Nu este marcată, nu este pre-semnalizată, pe marginea şoselei parchează tot felul de nebuni camioane, în zonă fiind reprezentanţele Citroen, Skoda şi Seat, camioane care ascund semnele de circulaţie. Mai mult, acolo se intersectează câteva străzi.

Putea obţine circumstanţe atenuante, dacă nu avea laşitatea de a permite prietenei sale să-şi asume accidentul în locul lui. Nu ştiu ce anume l-a determinat să facă acest gest: ruşinea, teama de a nu fi condamnat, remuşcările, presiunea mediatică. L-a făcut, şi în acest fel a pus punct unei afaceri care ar fi făcut deliciul presei de scandal. Din păcate sinuciderea lui Mircea Stănescu nu rezolvă nimic: victima accidentului e moartă şi îngropată, de circulat se circulă tot în dispreţul total al legii, trecerea aia de pietoni tot nesemnalizată a rămas. iar presa va continua să facă ceea ce ştie ea mai bine: să prospere, transformând în marfă viaţa şi tragediile semenilor noştri. Fără ruşine şi fără remuşcări.