Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Puţină paranoia

Cum azi m-au asasinat "analiştii" cu fanteziile lor despre asasinatele de la Braşov, m-am hotărât să-mi las şi eu paranoia să zburde prin realitate. Şi am copt un scenariu. Să zicem că un poliţist, nici prea mare, nici prea mic(în grad) află că în oraşul de la poalele Tâmpei(cu referire directă la presă?!) a poposit un iepuraş, dat în urmărire generală, pentru că nu se mai întorsese din "permisie" la Penitenciarul de maximă(vai de cozonacul nostru!) securitate Craiova. Un oraş care a devenit polul criminalităţii româneşti, un Coruptland autohton, unde toată lumea e mânjită: judecători, procurori, medici, poliţişti, afacerişti, şi primii pe listă, politicienii.

Omul nostru se minunează că nimeni nu pare să ia cunoştinţă de existenţa exoticului personaj, care pripăşise în casa unui interlop om de afaceri local, cu studii şi un stagiu de perfecţionare în sus-numitul penitenciar din capitala olteană. Şi aşa află de oarece complicităţi cu mai marii poliţiei locale, complicităţi bănoase, în paranteză fie spus. Deşi precizarea de la urmă e redundantă!

Şi cum cunoştea modul de operare al iepuraşului, îi încolţeşte în minte un plan: să atace o casă de schimb, folosind acelaşi mod de operare. Planul lui nu era nici prea riscant, şi nici atât de stupid precum pare. Ştia că pe români nu-i dă afară din casă spiritul civic, şi că, având puţin noroc, se făcea cu o jumate de milion de euro. Pentru că în casa aia de schimb valutar sigur se petreceau lucruri necurate, şi suma declarată ca furată urma să fie mult mai mică. O armă nu a fost greu de procurat. Poate avea un plan de a lega arma de iepuraşul necăutat cu sârg de poliţia din care şi el face parte.

Dar cum şi el era un poliţist mediocru, lucrurile au scăpat de sub control. N-a ţinut cont de toate elementele care puteau da o altă întorsătură planului lui. Şi ce soluţie mai bună să se protejeze decât să-i omoare pe singurii martori care puteau să-l recunoască?

Odată ajuns la adăpost, după eşecul operaţiei, a îndreptat atenţia anchetatorilor spre uitucul nostru, care a fost prins făcându-şi liniştit cumpărăturile într-un supermarket, dimineaţa la ora 10, într-un oraş care colcăia de poliţişti, jandarmi şi ofiţeri de informaţii.

Ce ziceţi, sunt suficient de paranoic, sau n-am citit destulă literatură poliţistă?