Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Definiţia bunei guvernări

După Băsescu, tot mai delirant şi mai taliban în discursul său antistatal: "buna guvernare înseamnă corecta alocare a resurselor". Ceea ce este o tâmpenie pură şi simplă! Guvernul Tăriceanu a fost prost pentru că nu erau Videnii şi Lenuţele la comanda robinetului conductei cu bani, nu? Dar acum, că au venit ei, se schimbă calimera!

Cât de tâmpiţi ne crede? Păi el vrea ca până în martie statul să plătească toate datoriile pe care le are faţă de firmele private. Teoretic, corect. Practic, toţi golanii care au câştigat cum au câştigat licitaţiile vor primi banii fără discuţii, cel mai adesea pe lucrări făcute aiurea, la futu-i pomana. Acum nu mai trimite bileţele, ca în 2005, acum porunceşte guvernului!

De fapt, eu sunt tâmpit, că urmăresc discursul lui la o întâlnire cu patronatele. Este un ghiveci de noţiuni, de sentinţe, de dorinţe, aiuritor pentru oricine. Dar este discursul unui premier: vorbeşte în numele Guvernului, îşi ia angajamente, dojeneşte, mângâie pe cap, toate în numele lui. Acum vorbeşte despre salata verde! Mama ei de bună guvernare! Şi să nu te apuce greaţa văzându-l pe Băsescu pupându-se bot în bot cu fratele Păunescu?

Iar lupta de clasă se ascute. Duşmanul este angajatul de la stat care se lăfăie în bani şi nu face nimic. Şi mai zice că doar 3, 5 milioane de angajaţi din industrie şi servicii ţin în spate 1,5 milioane de angajaţi de la stat şi nu mai ştiu câte milioane, peste zece, zice marele Cârmaci, de pensionari.

Hai să fim serioşi! Cea mai sigură sursă de venituri la bugetul statului o reprezintă bugetarii, pentru că lor li se iau automat banii pe impozite şi pe contribuţiile la bugetele asigurărilor sociale. Sectorul privat face şi acum evaziune în draci! De acord, avem birocraţie! de acord, avem nevoie de o raţionalizare şi de o moidernizare a statului. Dar statul nu înseamnă doar funcţionari administrativi. Înseamnă şi medici, şi profesori, şi militari, şi poliţişti, şi salvatorii de la ISU, şi multe alte sectoare bugetare fără de care un stat nu poate funcţiona.

Nu ştiu dacă acest război cu bugetarii, cu pensionarii, cu alte categorii sociale care nu plac actualului şef al statului, auto-uns şi premier, e cea mai inteligentă abordare a problemelor crizei economice. Dar ne aşteaptă vremuri grele cu oameni care una vorbesc şi alta fumează...

PS: doamna Verona crede că asta e mai aproape de realitate. Are dreptate!