Nu ştiu ce aşteaptă să audă cetăţenii americani în discursul de investitură al lui Barack Obama. Temerile lor au destule în comun cu temerile noastre: criză economică, şomaj, scăderea puterii de cumpărare, degradarea condiţiilor de viaţă, insecuritate socială şi personală, violenţă, eşec al sistemelor de educaţie şi de sănătate, degradarea calităţii serviciilor publice, a infrastructurilor, accentuarea polarizării sociale, războaiele din Irak şi Afganistan. Ei mai au şi rasismul, dar şi consumul de droguri, printre altele. Nu că noi am fi ocoliţi de ele, dar este vorba de cu totul altă scară.
Sigur, este nevoie de o schimbare. Dar care este conţinutul acelei schimbări? Ce se va întâmpla cu statul? Care va fi rolul lui în economie? Cum se va implica în organizarea coeziunii şi solidarităţii sociale? Care va fi noul rol al SUA în lume? Vom avea o lume multipolară? Anunţă Obama în mod oficial sfârşitul momentului unipolar al Americii? Se va resemna cu ideea că nu este "naţiunea indispensabilă", că este doar o naţiune ca oricare alta, importantă, influentă, creatoare, foarte puternică, economic şi militar, dar ca oricare alta, cu bunele şi relele ei? A înţeles că excepţionalismul SUA nu este un avantaj, ci o povară, că el duce, mai devreme sau mai târziu, la izolare?
Renunţă Obama la păgubosul concept al "războiului împotriva terorismului"? Are răspunsuri adecvate crizei economice fără precedent de la Marea Depresie? Ce fel de globalizare va promova? Cum vede reforma capitalismului financiar? Care vor fi valorile pe care le va promova America, pentru a defini şi în acest fel "schimbarea"?
Sigur că sunt întrebări care ne privesc pe toţi, pentru că influenţa SUA, chiar dacă diminuată, are o mare inerţie, că ele sunt încă percepute drept "liderul lumii libere". De aceea răspunsurile sunt importante. Dar mult mai importante vor fi transpunerea lor în fapte.
Dacă va fi doar un discurs "istoric", cu formulări căutate, n-am făcut nimic. Mai puţină retorică şi mai multă substanţă, mai puţin show şi mai multă seriozitate, chiar dacă sunt plictisitoare şi neinteresante. Cam asta aştept de la discursul lui Obama.
O vorbă şi despre plecarea lui Dubya: cui îi pasă?
PS: din peisaj nu putea lipsi unul dintre proştii mei preferaţi, unul special, o jigodie corcită cu un pupincurist de marcă. Aţi ghicit: Traian Ungureanu! Nu m-ar fi deranjat elucubraţiile lui, dacă n-ar da lecţii presei mondiale, care îl elogiază pe Obama. E drept, unii poate au mai scăpat hăţurile. Dar, pentru Dumnezeu: cine dă lecţii? Unul care a lins şi linge curul lui Băsescu cu o abnegaţie şi cu un devotament, cu o totală renunţare la cea mai mică formă de ruşine şi de bun simţ, încât TRU-ul a ajuns unitate de măsură a slugărniciei!
Vă vine să credeţi că astea sunt scrise de un astfel de slugoi: "Ziarişti importanţi şi instituţii de presă venerabile au lăsat aparenţele deoparte, şi-au săltat poalele şi s-au pus pe chiuit şi chefuit epocal. O asemenea devoalare ruşinoasă nu s-a mai văzut în mîndra cetate a presei independente, obiective şi responsabile occidentale. Isterie e puţin spus. Urgie e mai potrivit. O enormă majoritate a figurilor docte şi etice ale presei e compusă din activişti turbaţi ai noului cult care cere capul culturii occidentale şi vînează tot ce a mai rămas din edificiul civilizaţeiei clasice."?
Să fie invidie? Să fie regretul că dosul ăsta l-a ratat?
4 comentarii:
Obama este diferit NUMAI prin culoare pielii. Eu, prsonal, NU mă aştept să dea vreun răspuns concret şi, mai ales, folositor întrebărilor de mai sus.
Ca majoritatea preşedinţilor americani pe timul cărora am trăit, el este numai papuşa din faţă. Sforile lui sunt trase de unii actualmente invizibili.
Politica americana NU se va schimba prin culoare pielii lui Obama. Altfel, nu ar fi fost pus acolo.
Am aceiasi temere ca si geomarz. Obama nu va dori sa schimbe sistemul capitalist de "casino" ci il va machia/primeni. Cel putin in primii ani. Poate daca este reales sa aiba o platforma de transformari mai radicale, desi am ceva rezerve despre cit de adinca va fi incizia. In orice caz, daca reuseste sa reformeze sistemul medical din SUA si sa-l faca public, atunci cred ca a facut un mare pas pentru a pune SUA pe o noua directie.
Sa vedem cum va receptiona propunerea Sarkozy-Merkel de a crea niste institutii financiare mondiale care sa supervizeze activitatile economice globale. Englezii nu au muscat.
Am auzit o expresie gen "dolarul public" care trebuie cheltuit cum se cuvine etc.
Cum e cu "dolarul (im)public" despre care nu stim nimic?!
O cuvintare eminamente populista, nici nu avea cum sa fie altfel. Barack a incercat sa vorbeasca natiunii, deci si pentru republicani si pentru democrati. Interesanta ordinea in care listeaza diversele categorii de americani: "We are a nation of Christians and Muslims, Jews and Hindus - and non-believers."
Asa cum am afirmat anterior, administratia cea noua isi va propune sa fie mai atenta la evolutia pietelor, desi Barack nu spune ce va face ca sa lucreze in sensul de a nu favoriza numai pe cei prosperi:
"Nor is the question before us whether the market is a force for good or ill. Its power to generate wealth and expand freedom is unmatched, but this crisis has reminded us that without a watchful eye, the market can spin out of control - that a nation cannot prosper long when it favours only the prosperous."
In ansamblu, mi s-a parut o cuvintare centrista.
Trimiteți un comentariu