sâmbătă, 24 ianuarie 2009

De ce nu scriu despre Unirea Principatelor
Nu din lipsă de patriotism, de asta fiţi siguri! Dar este un eveniment care cere o altfel de abordare, care să treacă dincolo de frazele convenţionale pe care le folosim în astfel de ocazii, ca un soi de automatism.
Mă întreb şi vă întreb: unirea românilor este, acum, la 150 de ani de la gestul formal al unirii, o realitate? Mă tem că nu. Noi am căutat şi căutăm mereu temeiuri ale dez-unirii, nu ale unirii. Îmi pare rău că spun asta, dar nu am reuşit, nici după 150 de ani, să fim români, conştienţi de identitatea noastră, de drepturile şi de obligaţiile noastre. Suntem orice: gloată, trib, bisericuţă, "elită", plebe, adunătură, numai naţiune nu.
De ce? Nu pentru că ne-ar împiedica alţii să fim ceea ce ne dorim, ci pentru că nu vrem. Noi vrem să fim...noi! Şi când ne stabilim în altă parte a lumii nu ne asumăm noua identitate, decât poate superficial, la nivel declarativ, în rest rămânem tot noi. Dar nu noi, români, ci noi, pur şi simplu.
Nu voi înţelege poate niciodată această incapacitate a noastră de a forma o naţiune. O explicaţie ar putea fi neputinţa noastră de a înţelege noţiunea de colectivitate. Nu existăm pentru alţii, alţii nu există pentru noi. Ce ilustrare mai bună a acestui adevăr decât ceea ce s-a întâmplat ieri la Slatina. Cei care l-au lăsat să moară pe amărâtul ăla au făcut-o pentru că nu aveau conştiinţa obligaţiei faţă de semenul lor. Ce să mai vorbim de jurământul lui Hipocrate, de sarcini de serviciu, de valori morale. Pur şi simplu n-au văzut în el o fiinţă umană. Nu le-a păsat.
Aşa nu ne pasă de multe. De mediu, pe care îl poluăm, de păduri, pe care le tăiem cu voioşie, de monumentele istorice, pe care le dărâmăm, de propria noastră viaţă, până la urmă. Uitaţi-vă câţi inconştienţi sunt pe şosele, cât de uşor iau unii viaţa semenilor lor. Vi se pare comportamentul unor oameni care aparţin unei naţiuni, structurată de valori şi de interese comune, de obligaţii comune, sau al unei turme, în care cel mai puternic scapă, doar până apare unul şi mai puternic?
Şi atunci, ce avem de sărbătorit azi? Practic, nimic! Iată de ce nu scriu despre Unirea Principatelor. Pentru mine este un non-eveniment!

2 comentarii:

Ruxandra-Georgeta Lungu spunea...

:)Pana la urma, ati scris!
Totusi,"alesii" cu blog ar fi trebuit sa se osteneasca!
In afara de 3 nume!
Altfel, de ce ar mai fi participat la manifestarile dedicate evenimentului?!

Anonim spunea...

Bun moment de reflectie! Si eu ma intreb deseori ce se poate face sa devenim mai constienti ca nu suntem un trib sau o adunatura de indivizi. Unitatea nationala se defineste cel mai bine la romani cind exista un dusman comun intern sau extern. In comunism eram mult mai uniti pentru ca ne impotriveam lui Ceausescu. Apoi pentru scurt timp a existat pericolul intern si extern maghiar.

Introducerea capitalismului a torpilat aceste mici repede de interese colective, nationale. A devenit foarte greu pentru orice guvern sa defineasca valori nationale in jurul carora romanii sa se coaguleze (in afara de aderarea la UE si NATO). Greu si pentru calitatea guvernarilor a suferit, fie din lipsa de lideri autentici, fie pentru ca acestia s-au erodat mult prea repede, impreuna cu ideile care le-au avut.

Domnul Iliescu a avut o viziune: cea a unei tranzitii "de catifea" din care sa beneficieze majoritatea romanilor. Din pacate, viziunea aceasta de stinga nu s-a brodit cu ce ne-au scris ursitoarele de la FMI si Banca Mondiala, care au impus un capitalism brutal, fara sa tina cont de interesele unor largi categorii de persoane. Cred ca si asta a fost un motiv de dezbinare nationala, cind un grup restrins de lacomi au vazut ca se poate...sa lasi restul in mocirla. SI de aici, cu ajutorul mediei s-a construit "modelul" cu staruri ca Becali si alte "valori" nationale. Adica s-a scazut stacheta la un nivel minim.

Venirea unui individ ca Basescu la putere nu poate decit sa confirme ca cireasa de pe tortul acestei tranzitii blestemate a fost pusa. La misto, cam ca tot ce se face in Romania la nivel politic. Romania a intrat in derizoriu atit pe plan intern cit si extern.

Avem o mare problema ce tine de interul nostru de a deveni o natiune moderna. Ar fi un subiect care ar trebui dezbatut la TV, poate sub o campanie mediatica nationala. Cum se definesc alte natiuni, ce ii uneste si ce ii dezbina pe altii? Ce putem sa facem sa imbunatatim relatiile romano-romane?

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...