Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

O criză bizară

Criza asta economică e tot mai bizară. Pentru că, anunţată sau nu, iese din tiparul obişnuit al crizelor capitalismului. De fapt, pare să fie prima criză severă a capitalismului financiar. Care are drept cauză ceva ce nu face parte din manualul de economie: excesul de imaginaţie.

În perioada care a urmat celui de-al doilea Război Mondial, formarea bogăţiei, favorizată de accelerarea progresului tehnologic, de globalizare şi de prelungirea perioadelor de pace, a ajuns la un nivel de neimaginat. Se pare că PIB ul mondial a crescut de atunci de circa şapte sau opt ori, ceea ce este enorm.

Una peste alta, până prin anii '90 ai secolului 20, randamentul capitalului investit a crescut permanent. Căderea comunismului nu a fost, cum s-ar fi putut crede, un accelerator al acestui proces. Cu excepţia Rusiei, care este un scandal geologic, toate celelalte state necesitau investiţii masive pentru restructurare şi pentru a fi incluse în globalizare. Pe de altă parte, şi China este o mare consumatoare de resurse financiare, care nu dau randamente mari în timp atât de scurt.

Pentru păstrarea randamentelor înalte cerute de deţinătorii de capitaluri, randamente cu care se obişnuiseră, s-a făcut apel la imaginaţie. Şi aşa s-au generalizat produsele derivative şi a început o adevărată goană după noi şi noi produse financiare, tot mai sofisticate şi mai riscante.

Din păcate, simultan cu acest proces s-a produs şi o decuplare a economiei reale de economia produselor financiare sofisticate, care a produs o masă uriaşă de bani virtuali, care nu-şi au contrapartidă în nimic.

Se spune că în capitalism orice criză înseamnă şi o oportunitate. Cum, în fond, sistemul acesta al economiei produselor derivative nu este altceva decât o uriaşă schemă Ponzi, care, mai devreme sau mai târziu, tot crăpa, s-a folosit oportunitatea oferită de criza subprime pentru a transforma banii virtuali în bani reali.

Din păcate nimeni nu ştie care este dimensiunea reală a economiei virtuale, de câţi bani publici va fi nevoie pentru a o recupla la economia reală. Şi nici dacă există suficienţi bani reali pentru a acoperi banii virtuali.

Până nu se termină acest proces de spoliere a cetăţenilor şi naţiunilor, economia nu se va relansa, indiferent care sunt măsurile "anticriză" imaginate de guverne şi de organizaţiile financiare internaţionale. Suntem în plin proces de distrugere de valoare la nivel global, proces însoţit de o redistribuire a bogăţiei naţiunilor şi actorilor economici.

Pentru că banii ăia virtuali, odată transformaţi în bani reali, vor fi folosiţi pentru achiziţionarea de active pe nimic, pentru că ele sunt devalorizate de criză. De aceea interesul celor care au bani este acela de a se prelungi şi accentua criza, pemtru ca valoarea activelor să scadă cât mai mult.

Asta explică de ce accesul la credite a devenit practic imposibil. Atât pentru cetăţeni, cât şi pentru actorii economici, indiferent de mărimea lor. Cei care au mari rezerve de bani, precum China şi Rusia, s-au prins de mişcare şi ţin cu dinţii de bani. Cu alte cuvinte, nu mai investesc în bonurile de tezaur americane, pentru că banii ăia se duc nu în relansarea economiei americane, care le aduce beneficii şi lor, ci în capitalizarea hienelor, care vânează active chineze şi ruseşti, printre altele.

Zbaterea noastră cu planuri anticriză şi alte bazaconii e total inutilă. Nu avem instrumente şi nici cunoştinţele necesare pentru a gestiona o astfel de criză, care ne depăşeşte. Şi care depăşeşte şi alţi actori statali, inclusiv SUA. Ce-i şi mai grav, nimeni nu pare a şti ce se poate face. Cu glumiţe de genul "moralizării capitalismului" nu ajungem nicăieri!