sâmbătă, 3 ianuarie 2009

O pace tot mai îndepărtată
Israelul a început acţiunile militare la sol, soldaţii săi intrând în Gaza. Mişcarea era logică, mai ales după ce azi s-a folosit intens de artilerie, pentru prima dată după începerea operaţiilor militare împotriva Hamas. Care vor fi obiectivele acestei ofensive terestre?
Eliminarea Hamas? Imposibil! Ar trebui să fie un adevărat măcel! Pentru că Hamas nu este o armată, este o mişcare politică, în primul rând, care are şi o aripă militară. Cum distingi între unii şi alţii, câtă vreme membrii ei sunt amestecaţi cu populaţia civilă? Eliminarea liderilor Hamas? Unii sunt în Gaza, unii sunt în străinătate. Şi apoi, întotdeauna va exista în rezervă un număr unu, un număr doi, gata să-i înlocuiască pe cei "eliminaţi". Israelul a practicat asasinatele ţintite împotriva liderilor organizaţiilor palestiniene. Ei, şi? Ce au câştigat? Nu mai există Fatah, nu mai există Hamas?
Vrea eliminarea armamentului Hamas? Asta înseamnă să ia casă cu casă, să percheziţioneze întrega fâşie Gaza. Ceea ce echivalează cu cea mai crâncenă luptă urbană, după Stalingrad. Nu glumesc! Cu pierderi pe care nu cred că armata Israelului e gata să şi le asume. Chiar dacă nu-i pasă de palestinieni. Dacă există rachete Grad, înseamnă că există în Gaza şi rachete antitanc, poate Kornet, ca în Liban, în 2006. Probabil că Hamas a pregătit o mulţime de capcane, a minat diverse căi de acces, case, instituţii. O să-şi vândă scump pielea.
Chiar dacă Israelul reocupă permament Gaza, nu rezolvă problema. Arme şi explozivi au intrat în Gaza şi înainte de retragerea Israelului, aşa că acţiunile militare împotriva Israelului vor continua. Poate nu la aceeaşi intensitate, dar vor continua.
De fapt, Israelul are de răspuns la o problemă de cu totul altă natură decât în cazul conflictelor din "Războiul de şase zile" , din 1967, sau din cel de Yom Kippur, din 1973. Atunci s-a jucat supravieţuirea statului Israel. Acum Israelul nu mai are aceeaşi îndreptăţire şi legitimitate în acţiunile sale, fiind privit ca un stat imperialist, care luptă pentru păstrarea posesiunilor, asupra cărora nu are decât dreptul celui mai puternic.
Şi mai e o problemă: să zicem că distruge, cum am spus, indiferent de costuri, capacitatea Hamas de a gestiona situaţia în Gaza. Ce pune în loc? Revine Fatah? Cu ce legitimitate? Fatah a tăcut în ultimele zile, asistând cum Israelul îi lichidează adeversarul din Gaza. Cine din Gaza îi va recunoaşte autoritatea? Va fi un război civil? Şi dacă da, ce are de câştigat Israelul?
De fapt, ceea ce se întâmplă acum dovedeşte încapacitatea clasei politice din Israel, grav afectată de scandalurile de corupţie, de luptele pentru putere, de schimbările sociale din ţară, de a acţiona coerent şi în perspectivă. Toate măsurile se iau doar cu gândul la alegeri. Şi acum intervenţia în Gaza are în fundal scandalul de corupţie care-l priveşte pe Ehud Olmert şi alegerile anticipate din 15 februarie.
Ce va fi, vom vedea. Dar cred că această aventură militară va slăbi şi mai mult poziţia Israelului, şi va face pacea şi mai improbabilă.
UPDATE: am găsit asta la Mihnea. E din Haaretz. Unde eu am găsit asta, despre conducta pentru transportat sânge. Nu toţi sunt duşi cu pluta în zonă.

9 comentarii:

Lucia Verona spunea...

Capacitatea sau incapacitatea clasei politice israeliene nu prea are de-a face cu ce se întîmplă în Orientul Mijlociu. Urmăresc fenomenul de foarte mulţi ani şi văd că de cîte ori există o speranţă de pace reală în zonă, brusc se întîmplă ceva - un atentat sinucigaş, un atac cu bombă, un asasinat - şi pacea se amînă. Mi-aduc aminte că, acum vreo 30 de ani, m-am arătat eu foarte optimistă în legătură cu demersurile de pace, dar tata, care cunoştea bine situaţia şi zona - a locuit pe-acolo zece ani, 1937-1947 - mi-a zis că poate peste o sută de ani. Cred că avea dreptate.

Constantin Gheorghe spunea...

Din păcate, mă văd obligat să vă contrazic: ceea ce se întâmplă ARE legătură directă cu degradarea calităţii clasei politice israeliene. Care nu mai are acea viziune, şi acel idealism din anii de început.

Anonim spunea...

Dle. Gheorghe,
Nu aveti deloc dreptate. Si pentru ca ati fost consilier prezidential, ar trebui sa stiti despre ce este vorba. Doamna are dreptate. Nu este vorba de clasa politica, este vorba de populatia tarii care nu mai suporta sa fie terorizata de catre Hamas. Nu cred ca v-ati simti foarte bine daca zilnic ati fi trimis in adapost pentru ca mai cad câteva rachete peste orasul in care stati. Hamas nu va accepta niciodata existenta statului Israel si va dori cu orice pret aruncarea evreilor in mare. De la infiintarea statului evreu, asta a fost dorinta cea mai fierbinte a arabilor. Va rog tare mult, dupa ce se termina razboiul mergeti in Israel si discutati cu oamenii de pe strada sa vedeti ce spun. Convingeti-va singur de realitatea locului. Daca arabii nu ar sta pe o mare de petrol, acolo ar fi liniste si pace. Va doresc sa aveti un an linistit si fara rachete.

Constantin Gheorghe spunea...

Ştiţi ce, în fond ar trebui să mă doară undeva şi de unii, şi de alţii. Treaba lor, dacă asta îşi doresc, asta au şi unii, şi ceilalţi. Dar nu se poate ca, pe de o parte, să te declari avanpostul lumii civilizate, întruchiparea ideilor de democraţie, de drepturi şi libertăţi civice, şi să te porţi ca un barbar, doar pentru că ai cu ce. Pe de altă parte, nu am negat şi nu neg nimănui dreptul de a se apăra, dar nici nu pot accepta abuzurile, în numele acestui drept. Iar ceea ce face Israelul, indiferent ce motive ar avea-şi are- nu rezolvă nimic. Dar absolut nimic. Timp de 60 de ani a făcut în aşa fel încât pacea să nu fie posibilă. Şi nu va fi. Asta e! Şi nu Hamas e de vină! Hamas nu face decât ca lucrurile să devină şi mai complicate.

Sunt curios cum ar fi rezolvat lucrurile lipsa resurselor de petrol ale ţărilor arabe. Israelul ar fi dominat mai uşor zona, pentru că adversarii nu ar fi avut bani de armament? Dacă asta e soluţia, o discuţie pe tema asta cu Cel de Sus poate că nu ar fi stricat. Făcea El o minune, ceva! Doar sunt poporul ales!


Să fim serioşi! Israelul a ratat atâtea ocazii de a ajunge la o pace onorabilă cu palestinienii, şi le-a ratat, pentru că nu-şi poate închipui cum ar trebui să arate pacea asta. O pace implică şi cedări, şi compromisuri. Inclusiv respectarea demnităţii adversarului. Mai e mult până acolo.

Lucia Verona spunea...

Domnule Constantin Gheorghe, îmi displace că trebuie să vă contrazic. Nu clasa politică din Israel (nici mai bună, nici mai rea decît alte ţări) e de vină. Dacă marile puteri şi-ar găsi alt "loc de joacă" decît Orientul Mijlociu, pacea ar fi posibilă - cu costuri mari, dar ar fi. Aşa, interesele altora întreţin conflictul - şi mă tem că asta va mai dura.

Anonim spunea...

Cateva precizari:

Hamas e in primul rand o organizatie caritabila care se ocupa cu impartirea de ajutoare de tot felul catre palestinienii saraci si refugiati, cu organizarea de scoli. etc. Din cauza asta Hamas are un suport popular masiv si deoacmdata imposibil de dezlocuit. Organizatia are si o aripa militara si una politica.

Iar pace nu vrea nimeni care conteaza in zona. Nici evrei, nici arabi. E destul de simplu: pacea e prea scumpa. In caz de pace fluxurile economice si de capital ar disparea. Iar aceste fluxuri sunt vitale si pentru Israel si pentru palestinieni.

Desigur ca asta se poleiste usor cu argumente politico-ideologico-religioase, gen "Eretz Iseael e mul mai mare decat actualul stat", "Biblia spune ca tara a fost data de Dumnezeu evreilor", "Aici s-a urcat Mohamed la Cer", "Evreii din toata lumea au nevoie de o tara a loc ca sa nu se mai repete Holocaustul", "noi suntem cei ce am cultivat maslini pe pamanturile astea din tata in fiu de doua mii de ani, iar voi ne alungati si faceti colonii", "da' dar noi am fost aici primii", "tu esti terorist", "ba tu esti", etc, etc, etc.

Adevarul simplu e ca lacrimile unora alimenteaza bunastarea celorlalti. De ambele tabere. Pana cand asta nu se schimba, nu va fi pace.

Anonim spunea...

De ce nu se discuta trimiterea unei misiuni de mentinere a pacii sub egida ONU/NATO/UE dupa epuizarea conflictului militar? Ceva trebuie schimbat in status-quo-ul asta in Gaza la nivel international(ca in celelalte zone palestinienii lui Abbas se inteleg cu Israelul).

Anonim spunea...

@ Karakas
Ai dreptate cu misiunea de mentinere a pacii. Si sa faca parte din ea :
- Irak
- Pakistan
- Siria
- Libia
- Teritoires des outres maires Francaises
- Republica Botzwana
- Lictenschtein
Romanii sa mai stea pe la caesele lor si sa nu mai moara ca prostii pentru interesele altora, pe banii nostri.

Poate ma lamuriti si pe mine care-i diferenta dintre ce fac acum evreii si ce li s-a facut lor pe vremea nazistilor.

@ Confucius
Ca educat in probleme biologice si fara instructie economica de baza, va rog sa ma lamuriti cum vine asta cu fluxurile economice alimentate de razboi.

@ Florin
Pai, daca locuitorii din ultimile sute de nai a teritoriilor din Asia Mica se stiia ca nu vor acepta acest stat "himera" (folosesc termenul in sens biologic) de ce incapatant lumea sa il faca... acolo ?!
Daca ar fi sa ne luam dupa istorie, poate si Moldova ar avea vre-un drept de succesiune in zona prin incuscrirea lui Stefan Cel Mare prin Maria de Mangop cu descendentii ultimilor imparati ai Imperiului Roman de Rasarit !!!!

S-auzim de bine,
Geomarz

Anonim spunea...

@geomarz
Pai vine cam asa: Din solidaritate cu suferintele poporului palestinian si cauza palestiniana, varii state, organizatii si persoane arabe (sau nu...) pompeaza resurse financiare si de alta natura catre palestinieni. Desigur ca astea trebuie canalizate prin diverse organizatii palestiniene. Care se ocupa cu dijmuirea si directionarea ajutoarelor/contractelor/banilor.

Din solidaritate cu statul Israel si cauza sionista, diverse state, organizatii si persoane pompeaza resurse financiare si de alta natura in Israel. O fac prin intermediul guvernului si al multor organizatii evreiesti. De exemplu in trecut numai asistenta data de SUA spre Israel se ridica la 10 miliarde de USD anual, iar asta vreme indelungata. Pentru o tara micuta cu o populatie de 3-4 milioane de locuitori (azi vreo 5)asta se simte. Nu mai stiu cat e acum, scazuse intr-o vreme. Iar asta este doar ajutor de stat. La el se adauga sume si investitii masive facute de organizatii si persoane private.

Astea ar fi doar fluxurile directe. Lor li se adauga "bunavointa" in obtinerea de contracte economice externe, tehnologii si educatie avand ca factori de influenta persoane simpatizante ale cauzelor celor doua popoare. Multe capitaluri evreiesti si arabe, construite prin profituri castigate in alte parti ale lumii, isi gasesc adapost in bancile din cele doua locuri.

Toate astea se intampla in cea mai mare parte pentru ca exista conflictul. Daca ar fi pace ele s-ar transforma, eventual, in asistenta umanitara promisa si uitata repede, iar cei de acolo vor trebui sa se descurce singuri. Cea ce nu e usor cu resursele putine din zona lor. Israelul a facut pasi importanti prin incurajarea masiva a companiilor de inalta tehnologie. Insa inalta tehnologie e volatila. Azi face bani, maine e banala. Ai nevoie de ceva solid pe termen lung. Nu e prea evident ce anume.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...