Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Cutii de rezonanţă şi sacrificii patriotice

Dacă nu aţi înţeles abnegaţia lui Traian Băsescu, ce nu a ratat, de la sfârşitul anului trecut, nici un plrilej de a face o baie de mulţime, nu uitaţi ce se întâmplă anul acesta. O bătălie electorală ce ar fi putut fi una fără miză, dacă Piticul de Grădină preferat al Marelui Machitor i-ar fi oferita acestuia o victorie fără drept de apel în alegerile parlamentare. Şi mai ales dacă nu şi-ar fi băgat coada şi criza economică.

Dacă până acum câteva luni victoria lui Traian Băsescu nu era pusă la îndoială de nimeni, acum, deşi nu există vreun contracandidat declarat, Traian Băsescu s-ar putea afla în situaţia de a alerga singur şi de a ieşi pe locul doi. În sensul în care orice adversar cât de cât credibil ar putea câştiga, pentru că Traian Băsescu a făcut o eroare capitală: şi-a asumat explicit rolul de premier al guvernului PSD-PD-L. Şi va deconta criza, cu toate costurile ei.

Este evident că la formarea guvernului a existat o condiţie pentru PSD. Anume aceea de a nu prezenta un contracandidat valabil pentru Traian Băsescu. Cine îl vede pe Mircea Geoană în această postură greşeşte: sigur nu va vrea să repete experienţa din alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei. Iar ORICE alt candidat ar propune PSD, cu excepţia lui Adrian Năstase, nu ar avea ce pierde, politic vorbind.

Rămâne Adrian Năstase. Deşi a suportat timp de patru ani şi mai bine linşajul presei portocalii, anchetele DNA, măgăriile celor din PSD, a avut puterea să revină. Şi în structurile de conducere ale PSD, şi în Parlament, şi în conducerea Camerei Deputaţilor, dovedind o poftă de luptă de rău augur pentru Traian Băsescu.

Veţi zice că scoaterea lui Năstase din joc poate avea loc simplu: Traian Băsescu le impune pesediştilor să nu-l desemneze drept candidat. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple: va avea loc un Congres pentru desemnarea candidatului, şi unul dintre cei care mânărea astfel de evenimente(Geoană ştie ce şi cum!) Miron Mitrea, tocmai s-a scos singur din joc! Ştiţi, chestia aia cu jugulara şefului!

Şi apoi, cum pesediştii au mari probleme în a digera intrarea la guvernare, pentru că vor deconta toate costurile sociale ale crizei, nu ar fi de mirare ca, în semn de "recunoştinţă" să i-l dea plocon pe Năstase lui Băsescu, în cursa pentru un nou mandat!

Aşa că este vital pentru Băsescu să scape cu orice preţ de Năstase. Singura lui speranţă este o condamnare, chiar şi în primă instanţă, în dosarul "Finanţarea campaniei electorale". Un dosar de tot rahatul, de acord, dar asta e tot ce poate DNA!

Pregătirile mediatice au început. Via SIE, care şi-a activat veşnicul contact de la FAZ. Ziarul care publică cu ochii închişi tot ce primeşte de la Bucureşti, ba mai pune şi de la el, că, din motive pe care iar nu le ştiu, are ceva cu PSD. Poate că nu e atât de stânga precum ar vrea ziarul! Schema este cunoscută: cum jurnaliştii români au o cotă de încredere sub zero, în astfel de afaceri sunt doar cutii de rezonanţă. De aceea temele de atac sunt enunţate în presa străină. Şi cum noi nu prea mai avem agenţi de influenţare prin Occident(nu mă întrebaţi pe mine de ce!), că dacă i-am fi avut, îi foloseam în cazuri grave, cum au fost campaniile anti-româneşti din Italia, spre pildă, au dat fuga la FAZ.

Acum prostiile celor de la FAZ, de fapt tezele lui Băsescu, sunt preluate cu voioşie de presa portocalie. Motivaţia e cât se poate de " patriotică": să scăpăm de monitorizarea pe justiţie. Dar de ce vrem noi să scăpăm de ea? Ne-a făcut vreu rău? Că bine, în niciun caz! Vi se pare că după atât amar de "monitorizări" s-a schimbat ceva în Justiţie? Ce dracu, parcă nu trăim cu toţii în aceeaşi Românie? Şi nu vedem ce poate pielea DNA, atât de iubit de cei de la FAZ?

Sigur, pentru unii dintre noi, adepţi ai partidului "Vot Canci", toată această zbatere este inutilă. Mai mult, este amuzantă: manipularea este atât de prostească şi de evidentă, încât n-ai ce face, în afară de a transmite un "sictir" din toată inima pe adresa sforarilor.

Numai că judecata ne spune că în vremuri de criză un război în sânul partidelor şi al guvernării, cu ecouri puternice în societate, este fix ce avem nevoie. Şi iarăşi clasa politică va da măsura iresponsabilităţii sale, luând-o pe arătură. Asta fără îndoială! Cât ne va costa această iresponsabilitate? Priviţi cursul leu-euro!