Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Protocolul celor două Românii

Am citit protocolul "Parteneriatului pentru România", şi, fără a fi cârcotaş cu program, e o apă de ploaie, făcută să înţeleagă oricine ce vrea din el. O colecţie de enunţuri vagi, de generalităţi banale(pentru că pot fi generalităţi interesante, care lasă loc unei aşteptări pozitive), de principii superficiale, care se vor un semn al consensului.

Ce mă îngrijorează în toată această afacere, dincolo de dispariţia de facto a opoziţiei politice(PNL va lua drumul DNA, iar UDMR îl va urma, dar asta însemnând şi că se va refugia în iredentism şi separatism) este faptul că, în urma acestei guvernări se va accentua fragmentarea puterii în România. Ineficienţa statului vine în principal din această fragmentare iraţională, în numele "descentralizării", "subsidiarităţii"(un concept care are sens în justiţie, de unde a fost împrumutat, dar care este absolut cretin în administraţie).

Ce vor să facă drăguţele mioare acum la guvernare? Să numească politic prefecţii, deşi funcţia tocmai se depolitizase, chiar dacă formal, astfel încât ei să facă pereche cu preşedinţii de Consilii Judeţene de aceeaşi culoare, iar acolo unde cele două partide nu au preşedinţi, dar au interese, să negocieze numirile. Ghiciţi ce se va întâmpla? Vom avea două Românii: una protocalie, mai ales în Ardeal şi în Banat, şi una roşie, cu mici pete de culoare galben-verzi. Care vor fi, de fapt, două mari baronii, ce vor administra discreţionar banii publici şi vor decide cine şi cum va primi lucrări pe bani europeni.

Alianţele politice sunt stabile atunci când au interese comune şi pot accesa în mod egal resursele statului. Şi aşa se explică totul. Inclusiv această alianţă, pe care cei mai mulţi nu o considerau posibilă, nu o doreau, mai mult, o urau, chiar dacă era doar o virtualitate. Se vor obişnui cu ea, vor învăţa să trăiască în prezenţa ei şi, cine ştie, dacă nu se aruncă de pe bloc între timp, intelectualii publici ne vor învăţa cum s-o iubim.

Pe de altă parte Traian Băsescu nu putea lipsi din poza marii şi fericitei familii de cleptocraţi de partid şi de stat. Şi-a câştigat dreptul de a numi ministrul de justiţie, care echivalează cu dreptul de a interveni în politica internă a partidelor de la guvernare şi de a face remanieri cu mâna DNA.

Şi guvernarea asta va eşua în ridicol, certuri, isterie mediatică, afaceri de corupţie. Ca şi cea căreia îi ia locul. Iar dacă Traian Băsescu mai stă o tură la Cotroceni, ca şi aceea care îi va urma.

O ultimă nedumerire: a înviat CoCoPo? Nu ştiţi cine a fost CoCoPo? Consiliul de Coordonare Politică, de pe vremea defunctei guvernări a CDR, în care PD a jucat rolul agentului destructurant. Acum găsim în protocol o frază ciudată: " Încetarea prezentului Protocol are loc în următoarele situaţii:...(3)prin încălcarea, de către o parte, a prevederilor prezentului Protocol, a Programului de guvernare prevăzut la art.6. şi a altor înţelegeri ulterioare, constatată în cadrul BPCC." Cine pana corbului mai e şi BPCC ăsta şi ce vrea el, pentru că nu este definit nicăieri în Protocol. Pe surse s-a mai aflat câte ceva, şi anume că acest organism se reproduce şi în teritoriu. Şi este un soi de Comitet Politic Executiv al defunctului PCR, care va decide ce face şi ce nu face guvernul. Iar se introduce un element în plus în lanţul de decizie, care va face guvernarea şi mai dificilă şi mai ineficientă. În ţara asta nimeni nu învaţă din erorile trecutului? Sau suntem atât de tâmpiţi încât nici prostii noi nu mai suntem în stare să facem?

PS: Doamne ajută! Aşa au rostit cei doi glumeţi din fruntea PSD şi PD-L la semnarea Protocolului. Tare aş vrea să ştiu ce dorea fiecare de la Bunul Dumnezeu. Să-i ajute să nu-şi frângă gâtul în guvernarea asta? Nicio şansă! Bunul Dumnezeu iubeşte pe toată lumea, dar are şi el o ordine de priorităţi. Aş pune pariu că de pe listă cei doi lipsesc. Asta e!