Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Despre Corina

De Corina Creţu mă leagă o lungă prietenie. În numele acestei prietenii, nu am obiceiul s-o laud, dimpotrivă. Avem, nu o dată, discuţii care pot fi extrem de contondente. Pe diverse teme. Deşi, evident, lucrurile se învârt cel mai ades în jurul politicii. Iar cei care n-o cunosc la fel de bine ca mine nu ştiu cât de tenace şi încăpăţânată poate fi, atunci când crede că un obiectiv merită efortul.

Poate că pe mulţi i-a surprins să vadă preocupările ei legate de problemele dezvoltării. Nu fac casă bună cu blondele! Ei bine, ea a înţeles miza, şi în anii ăştia de când se află la Bruxelles a dedicat mult timp problemelor cu pricina, intrând într-un mecanism din care România face parte foarte superficial. Noi nu ne vedem drept o ţară subdezvoltată, şi strâmbăm din nas când se vorbeşte despre Africa. Deşi, dacă analizăm realitatea nu din elicopter sau din Q7, vom vedea că multe dintre structurile, cauzele şi consecinţele subdezvoltării africane se regăsesc pe ici, pe colo, şi în România, şi anume chiar în matricea ei, satul românesc. Dar şi în anumite zone urbane.

Aflu cu plăcere că acum Corina este la Washington, la sediul BM, la o conferinţă, prilejuită de Ziua Mondială de Luptă împotriva Corupţiei. Sigur, astfel de conferinţe au fost şi vor mai fi. Nu asta e vestea importantă. Problema este că noi nu le prea luăm în serios. Nu participăm, dar ne plângem că suntem arătaţi cu degetul. Nu ne expunem punctele de vedere, dar ne plângem că nu suntem înţeleşi. Acum este şi o voce a României acolo, într-un moment în care trebuie spus: avem nevoie de banii şi de cunoştinţele BM. Statutul de membru al UE nu rezolvă peste noapte subdezvoltarea României.

Revenind la Corina şi la preocupările ei legate de dezvoltare. Poate că nu ar fi lipsit de interes dacă şi-ar face o Fundaţie dedicată acestui obiectiv: dezvoltarea durabilă a României. Care să facă şi teorie, şi practică. Şi care să devină unul dintre partenerii BM şi ai UE în domeniu, care să intre în dialog cu aceste organisme la nivelul societăţii civile, să prezinte şi alte puncte de vedere decât cele ale SAR, spre exemplu. Monopolul unor ONG în dialogul cu aceste organisme nu a produs nimic bun pentru România, pentru că a prezentat maniheist realităţile, şi a ierarhizat greşit priorităţile de dezvoltare. Ca atare şi banii daţi României au mers aiurea, nu se prea văd. E nevoie de o schimbare şi în acest domeniu. Ce zici, Corina?