luni, 15 decembrie 2008

Avem dreptul la o explicaţie
Stolojan trebuie să dea o explicaţie în legătură cu gestul său. Dar una care să nu ne jignească inteligenţa. Nu e cazul să avem o ţară condusă de răzgândaci! Şi nici de indivizi care pun mai presus de interesul public interesele personale.
Personal, nu cred că Stolojan e bolnav, că nu l-au ţinut nervii sau că şi-a văzut îngrădită libertatea de a-şi alege miniştrii. Este foarte probabil să se fi retras ca urmare a unor conflicte interne din PD-L, în care Traian Băsescu să nu-l fi sprijinit. Era clar că fără ajutorul şi sprijinul lui Băsescu Stolojan nu ar fi făcut mare lucru în fruntea Guvernului. PSD l-a acceptat pentru că, probabil, liderii lui şi-au că-l pot face să coopereze, pentru că îl cunosc.
Se prea poate că această perspectivă nu le-a convenit celor din PD. De aici şi intervenţia lui Băsescu, aia cu "să dăm o şansă tinerilor". Era un mod de a îndepărta din viitorul guvern nişte cotoi bătrâni, precum Berceanu, Blaga şi alţii ca ei, care sunt greu de strunit. Şi care i-ar fi făcut zile fripte lui Stolojan, prin faptul că s-ar fi autonomizat şi ar fi făcut ce-i taie capul.
În plus nu i-au surâs nici complicităţile dintre cei din PD şi cei din PSD. Care se pare că au de gând să marginalizeze radicalul liberal din compoziţia PD-L. Şi astfel să-l izoleze în fruntea guvernului.
Sigur, toate astea sunt speculaţii. Pentru a nu ne mai stoarce creierii pentru a găsi o explicaţie logică, Stolojan trebuie să se explice. Ne-o datorează, avem dreptul de a şti adevărul. Asta nu e o nuntă eşuată, în care mireasa se sperie în faţa altarului şi îşi ia lumea în cap, lăsându-l pe ginerică fluierând a pagubă, cu buzele umflate.
Problema este cât se poate de serioasă. Nu poţi construi o guvernare solidă pe astfel de premize. Nu poţi fi credibil, când ai asemenea oameni în fruntea partidelor. Acum se joacă soarta a milioane de români, care trebuie să treacă peste o criză economică despre care nu ştim mare lucru, dar care se manifestă tot mai virulent. Jocurile politicianiste ar trebui date uitării. Iar Traian Băsescu ar face bine să se abţină. Nu este Machiavelli, şi nici Machiavelli o marcă de vizichi. Şi mai toate jocurile astea pe care crede că le conduce eşuează cel mai adesea lamentabil.
Nimic nu se poate constru dacă oamenii implicaţi în proiect nu au încredere unii în ceilalţi. Şi aici se află probabil explicaţia renunţării lui Stolojan. A simţit că nu mai poate avea încredere în onestitatea demersului şi susţinerii lui Băsescu. Ceea ce este grav, pentru că această neîncredere îl va marca şi pe Boc, care este şi mai obedient Marelui Cârmaci. Şi va duce inevitabil la eşecul guvernării. Este o problemă de "când", nu de "dacă".
Iar chestia asta de mai jos e leit clasa politică românească! În care King Julian de la Cotroceni se visează fluieraş...

10 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte corect, daca a avut puterea sa accepte pozitia, trebuie sa aibe puterea si verticalitatea de a explica poporului adevaratul motiv al refuzului. Ce politicieni sunt astia, parca-r fi copii, azi ma joc cu jucaria asta miine nu ma mai joc. Romania nu e jucaria lor, sau cel putin n-ar trebui sa fie!

Anonim spunea...

Sau s-ar putea ca la toate cele de mai sus, pe langa conflictele interne din PD-L, pe langa ministrii din plic, pe langa presupusa izolare in fruntea guvernului, sa fi ajuns in posesia unor documente care contineau cifrele reale ale dezastrului sfarsitului de an. Si sa realizeze faptul ca se poate redresa ceva, dar numai daca toti ministrii fac ceea ce spune el, ca si prim ministru. Lucru greu de infaptuit, atata vreme cat unii dintre ministrii (probabil jumatate de guvern) dau raportul si asteapta indicatiile Cotroceniului. Si atunci a ales acest joc la offside, chiar si jucatorul fiind prins pe picior gresit.

Constantin Gheorghe spunea...

Tocmai de asta e nevoie de o explicaţie clară şi lipsită de echivoc!

Ela Roseni spunea...

Justificari? Aveti incredere in justificari? Io, nu!

Dan Selaru spunea...

E logic. Si tragic, sincer cred ca n-a vrut sa fie o marioneta. Si meritam o explicatie.

Constantin Gheorghe spunea...

Ela, nu e vorba de justificări, ci de explicaţii. N-am ce face cu justificările. Explicaţiile ar face poate ceva mai transparentă partea opacă a acestui proces de structurare a noii guvernări.

Anonim spunea...

Ca meritam o explicatie, e una. Ca n-o vom primi, niciodata, e alta. Explicatiile inseamna un minim respect. Cand ati vazut dumneavoastra un politician roman care sa respecte cetateanul roman?

Anonim spunea...

Purquois "nous sommes" robiespierristes??!...

http://sorinplaton.wordpress.com/2008/12/15/maxima-zilei-151208/

Cu stima,
1=
PLATON

Anonim spunea...

You make my day!!!

Ela Roseni spunea...

Eu nu mai cred demult in explicatiile celor despre care vorbim. Se contrazic prin insuşi modul incoerent in care trăiesc public - personal, nu; în plan personal sunt consecvenţi: bani, putere. Nu pot crede nişte "personaje moştenite". Pentru că asta sunt. I-am moştenit de dinainte de 1989. Am fost prea fraieri să vedem asta la momentul potrivit.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...