Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Sfârşitul iluziei fiscale

Ştiu că voi fi înjurat copios pentru cele ce vor urma, nu mă bucur că am avut dreptate, dar asta e: BNR atrage atenţia că viitorul guvern va fi obligat să ridice de la 16% la 19% nivelul cotei unice, pentru a ţine deficitul bugetar sub 3% din PIB. Mai mult, cei de la BNR recomandă şi ridicarea nivelului altor taxe şi impozite, centrale şi locale. Iluzia fiscală a luat sfârşit: cota unică a fost o prostie, şi acum, când este pusă cu adevărat la proba realităţilor economice, îşi arată părţile rele, pe care creşterea economică le-a estompat sau ascuns. Deşi criticii ei avertizaseră că aşa se va întâmpla, toţi le-au râs în nas!

Explicaţia e simplă: încasările la Buget, prognozate pentru anul viitor, sunt în scădere, pe fondul scăderii ratei de creştere a PIB. Încetinirea economică se va reflecta şi în încasările din impozitul pe profit, şi în încasările din TVA, pentru că va scădea consumul, fie că e vorba de bunuri şi servicii, fie că e vorba de investiţii productive sau din sectorul imobiliar . Nici încasările din impozitul pe salarii nu vor creşte, pentru că e greu de crezut că anul viitor vor mai fi creşteri de salarii. Iar excedentul unor bugete, cum este cel de la fondul de pensii şi de la cel şomaj se va transforma în deficit. Creşterea cu 50% a numărului şomerilor nu este chiar o fantezie: se vor întoarce emigranţii economici din Occident, şi vor cere ajutor de şomaj, deşi nu au cotizat, sau ajutor social.

În acest context sună ca dracu măsurile de relaxare fiscală din proiectul de stimulare a economiei, propus de Tăriceanu. Asta nu înseamnă că tot pachetul de măsuri trebuie negat în bloc: sunt şi lucruri utile, care pot avea efect de antrenare în economie. Nu se aşează liberalii la masă cu pesediştii şi pun de un plan comun de revigorare a economiei şi de gestiune a crizei, pe care să-l vândă electoratului drept program de guvernare al viitoarei coaliţii guvernamentale social-liberală? Astfel îl liniştesc şi pe Băsescu, poate nu mai vede lovituri de stat pe fundul paharului, liniştesc şi agenţiile de rating, şi investitorii, români şi străini, şi nu în ultimul rând pe alegători.

De fapt, toată campania electorală este aiurea, defazată, dezaxată şi dilie, pentru că e în afara timpului şi a noii agende publice, generată de criză. Anunţul acestei alianţe de guvernare ar limpezi lucrurile şi ar oferi o perspectivă oamenilor, un sentiment de siguranţă. Şi ar mai spăla din păcatele clasei politice.