Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

O explicaţie

Se pare că şi-ul din titlul postării anterioare a nedumerit. Din fire, sunt un sceptic, şi mă tem de prea mult entuziasm, atunci când este vorba despre un om politic. Or, din experienţă ştiu că schimbarea este un concept atât de vag, încât fiecare poate să pună în el ce-l taie mintea, ca apoi să reproşeze politicianului că nu a făcut ceea ce se aştepta el, cetăţeanul X, să facă.

Barack Obama a promis schimbarea, în sensul în care o înţelege el: adică să înlocuiască o politică autistă, precum cea a lui Bush, în care între agenda cetăţenilor şi agenda cercului închis al puterii de la Casa Albă este nu un divorţ, ci o prăpastie infinită, cu o altfel de politică. Da, a face politică altfel poate fi o schimbare. Dar în condiţiile în care se găseşte acum America, schimbarea trebuie să însemne cu mult mai mult decât alt fel de politică. Şi nu ştiu dacă toţi americanii sunt pregătiţi pentru schimbare, cum nu ştiu dacă Barack Obama este pregătit să aducă schimbarea în domenii sensibile.

Alegerile de ieri au demonstrat un lucru: că se poate constru un consens în America în jurul nevoii de schimbare şi a urgenţei schimbării. Rămâne de construit ceea ce este mai greu: un consens în privinţa conţinutului schimbării. Din punctul meu de vedere SUA au nevoie de schimbări radicale în toate domeniile vieţii politice, economice şi sociale, în domeniul militar, în politica externă, în raporturile cu partenerii externi şi cu lumea.

Mai mult, cred că SUA au nevoie de o schimbare de regim politic. Democraţia americană este tot mai goală de conţinut. Campania lui Barack Obama arată cât de mult îşi doresc americanii revenirea la politica angajată, la politica activă, pentru că democraţia redusă la ritualul trecerii prin faţa urnelor şi-a atins limitele.

Nu este adevărat că noile tehnologii informaţionale pot crea doar legături virtuale între oameni. Nu. Ele au creat, spre surprinderea multora, legături, sisteme de solidarităţi, în lumea reală. Acum aceste solidarităţi trebuie transformate în agenţii şi în motoarele schimbării. Nu Obama va schimba America, ci americanii o vor schimba, dacă au certitudinea că schimbarea se va face în favoarea lor.

Barack Obama poate fi doar catalizatorul acestei schimbări, acceleratorul ei. Între America anilor 60, cea care l-a votat pe JFK, şi actuala Americă sunt mari similarităţi: generaţia tânără nu mai poate aştepta nimic de la vechea generaţie de politicieni, este contrariată de risipa de resurse în războaie cărora nu le înţelege sensul, vede în degradarea vieţii de zi cu zi o ameninţare mult mai mare decât cea a terorismului, şi mai vede că supremaţia Americii este pusă la încercare, ca şi în anii 60, când nu atât forţa armată a sovieticilor, cât realizările lor în ştiinţă şi în tehnologie constituiau sfidarea. Acum ameninţarea vine dinspre China, dinspre Rusia, dinspre UE. Şi este una care priveşte domenii precum cercetarea-dezvoltarea, educaţia, sistemele de protecţie socială, starea infrastructurilor, polarizarea socială, excluderea, egalitatea şanselor.

Puterea de atracţie a SUA este mai slabă ca niciodată. Şi aceast lucru trebuie schimbat în primul rând. America trebuie să redevină exemplară în toate planurile, să fie o mare putere binevoitoare. Nu indispensabilă, nu ameninţătoare, nu autoritară, ci generoasă, tolerantă, gata să admită că trăim cu toţii într-o lume multipolară şi că avem o nesperată oportunitate de a scrie împreună regulile noii lumi, aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Asta e semnificaţia şi-ului. Dacă victoria lui Obama este doar dovada calităţilor sale politice, şi suprema sa realizare, dacă rămâne doar o victorie de palmares, ceea ce s-a întâmplat ieri nu este decât un eveniment mediatic, şi nimic mai mult. Dacă însă este începutul unei transformări profunde a Americii, şi odată cu ea a lumii, da, e un punct de cotitură.