Miza alegerilor: democraţia!
Intrăm în ultima săptămână de campanie electorală, o campanie tembelă, dezlânată plictisitoare, în care principalii protagonişti par să nu fie conştienţi nici de importanţa alegerilor, nici de dezinteresul populaţiei faţă de proiectele şi programele partidelor. În fiecare zi mai aflăm despre un proiect anticriză al cuiva, care este combătut violent de opozanţi, într-un limbaj pe care puţin îl înţeleg, şi cu atât mai puţin înţeleg ce înseamnă, de fapt, acele măsuri, care sunt costurile şi beneficiile.
De aceea sunt de făcut câteva precizări, care sunt importante, din punctul meu de vedere:
Importanţa acestor alegeri vine din schimbarea sistemului de vot. O schimbare populistă, inutilă, în esenţă, care intervine într-un moment extrem de nepotrivit. Este o iluzie că votul uninominal va schimba clasa politică. Criza democraţiei reprezentative este una generalizată, care îşi are originea în schimbări sociale de amploare, intervenite după sfârşitul Războiului Rece. Este vorba de o destructurare socială, care a generat crize de identitate, neîncredere în stat şi în instituţii, etc, etc.
Presiunea pentru schimbarea sistemului de vot s-a intensificat după suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, care s-a folosit de o partea cea mai radicală a „societăţii civile” pentru a impune acest sistem de vot, în care a văzut o modalitate de a se răzbuna pe senatorii şi deputaţii care au votat suspendarea sa. „Vă dau pe mâna poporului!”, iată esenţa gândirii prezidenţiale în domeniu.
Niciun partid nu este pregătit pentru acest tip de vot, nu are suficiente candidaturi credibile pentru fiecare circumscripţie, şi nici fondurile necesare unei campanii decente. Ne-am amuzat cu toţii văzând cine candidează, nu e cazul să insist.
Sistemul este şi mai vulnerabil la corupţie, pentru că acum costurile campaniei cad mai ales în sarcina candidatului.
Asistăm, din acest motiv, la o selecţie prin bani a elitelor politice, sau la contra-selecţie, în cazul în care oameni cu notorietate candidează doar pentru că au notorietate.
Nici cetăţenii nu sunt pregătiţi pentru noul sistem, mai mult, modul complicat de atribuire a mandatelor celor care nu întrunesc 50% plus unu din voturile valabil exprimate, poate genera mari tensiuni şi nemulţumiri.
Un alt pericol al actualului sistem este acela al slăbirii partidelor, lucru dorit de preşedinte, care vrea să se amestece şi în viaţa internă de partid, prin dorinţa de a impune el partidelor persoana viitorului premier, dar şi priorităţile guvernării.
Este foarte posibil ca din următorul Parlament să nu mai facă parte decât patru partide: PSD, PNL, PD-L şi UDMR. Este si bine, pentru că se produce o simplificare a scenei politice, dar s-ar putea dovedi şi contraproductiv, dacă ne gândim că partea cea mai radicală a societăţii va rămâne fără reprezentare în Parlament, şi s-ar vedea obligată să se manifeste în stradă.
Negarea voinţei alegătorilor, după un episod asemănător, în decembrie 2004, când practic şeful statului a invalidat rezultatele alegerilor, impunând o altă majoritate guvernamentală decât cea ieşită din urne, care acum a generat un guvern ultra minoritar, instabilitate politică şi guvernare ineficientă, ar putea genera o situaţie de criză politică şi recurgerea la alegeri anticipate în primăvară. Asta ar complica extrem de mult sarcina celor care trebuie să gestioneze criza economică.
România trebuie să aibă cât de repede posibil un guvern, sprijinit de o majoritate parlamentară consistentă şi cât mai omogenă. Cea mai raţională alianţă ar fi una social-liberală, care să aibă ca obiective asigurarea condiţiilor continuării creşterii economice, pe de o parte, şi corectarea mai rapidă şi mai consistentă a eşecurilor pieţelor, în plan social.
Din păcate, tocmai raţionalitatea lipseşte acum principalilor actori politici. Traian Băsescu este vital interesat să aibă un guvern marionetă la palatul Victoria, care să arunce cu pomeni electorale în populaţie. Chiar cu riscul amplificării crizei. Dorinţa lui este să demonstreze că nu este o persoană conflictuală, că nu el e scandalagiul, ci ceilalţi.
Este singura cale de a obţine un nou mandat. Un alt guvern, pe care să nu-l poată controla, ar fi catastrofal pentru el. Ne aşteaptă o lună decembrie extrem de complicată, în care se vor folosi toate armele din dotare. Şantajul va fi la ordinea zilei, la DNA va fi coadă, ziarele vor fi inundate cu dosare, cu ştiri pe surse, cu anchete scrise de serviciile secrete. Şi presiunea mediatică asupra liderilor politici va fi devastatoare, cum nu a fost nicodată până acum. vom vedea cariere şi vieţi distruse, dacă nu se va forma guvernul pe care şi-l doreşte Traian Băsescu.
Ce va urma după asta? În primul rând o uriaşă scârbă de politică, un refuz al politicii. Partidele vor fi slăbite dincolo de limita în care se pune în pericol democraţia. Parlamentul va fi doar o umbră, în care vor domina blocajele, şi în care cu greu se va putea legifera. Pe acest fond se va putea promova o modificare constituţională, care să facă din România o Republică Prezidenţială. Şi evoluţia spre un regim autoritar va urma firesc. Iar dacă vom avea o criză persistentă, lucrurile vor fi şi mai simple, iar acceptarea schimbării constituţionale şi mai uşoară.
Cum am mai spus, miza acestor alegeri este, în esenţă, democraţia. Va supravieţui ea într-o formă funcţională sau nu acestor alegeri?
2 comentarii:
Imediat dupa alegeri va fi oricum mai multa saracie in Romania, saracie care nu se vindeca cu lectii portocalii despre libertatea pietelor si nici cu vise despre capitalistii romani inexistenti. Uite-aci in SUA, unde duce capitalismul; oamenii fac foamea cu miile:
http://www.ireport.com/docs/DOC-152863
Cam ce guvern de coalitie ati dori sa aiba Romania , unul asa , responsaaaabilll, compeeeeteeeent, pentru cetateaaaan ?
Trimiteți un comentariu