Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Despre candidatul meu preferat

Ionuţ Vulpescu s-a lansat în aventura uninominalului, înarmat cu mult entuziasm, cu o proaspăt obţinută diplomă de doctorat, obţinută cu "Magna cum laudae", care o să-i folosească fix la nimic în jungla politicii româneşti, nu pentru că nu ar conta ştiinţa de carte, ci pentru că are insolenţa să vorbească despre funie, adică etica muncii, în Palatul Parlamentului, unde are toate şansele să ajungă.

Până atunci munceşte de zor, strâge mâini, strânge din dinţi când vede câte resurse au contracandidaţii săi, care zac pe sacul cu bani, aleargă şi îşi aleargă minusculul aparat de campanie, dă interviuri şi în general e mult în urmă cu somnul. Şi speră ca electoratul să fie atât de avid de schimbare pe cât zic aceia care au forţat schimbarea sistemului de vot. Numai că, aşa cum a ajuns să ştie şi el prea bine, teoria e una, practica te tăvăleşte prin smoală şi fulgi de nu te vezi!

Îmi pare rău că nu am putut face, din motive independente de voinţa mea, mai multe pentru el şi pentru candidatura lui. Vă invit, dacă locuiţi în sectorul doi, în colegiul uninominal 9, să-l votaţi. E cea mai bună alegere, credeţi-mă! E un om de stânga din convingere, are un stil elegant de a face politică şi o voinţă de neclintit. Dar mai ales nu ezită să-şi facă auzită vocea şi să-şi apere punctele de vedere. Cu late cuvinte are coloană vertebrală şi nu are nevoie, ca Dâncu, de Viagra, pentru a sta drept în politică!