Trezim copiii!

Drăguţa cârtiţă ne invită să participăm la o iniţiativă cetăţenească: "Trezim copiii!" Aşa cum i-am promis, îl susţin fără rezerve. Şi am să mă explic: nimic mai odios, din punctul meu de vedere, decât folosirea copiilor pentru cerşetorie. Mai ales a bebeluşilor, despre care şi eu cred că sunt sedaţi. Cum am experienţa haitelor de ţigani, care de vreo cinci-şase ani au invadat centrul oraşului, pot depune mărturie că n-am auzit NICIODATĂ plângând un bebeluş folosit la cerşit. Ipoteza folosirii de somnifere, sau calmante, pentru a-i linişti, nu este fără temei. E greu de dovedit? Nu cred. E suficient, dacă există interes, să fie reţinută tipa care cerşeşte şi să i se facă bebeluşului un test de urină.  Dar nu există acest interes.

Trusturile de cerşetori din Bucureşti şi din alte oraşe se bucură de protecţie politică şi din partea Poliţiei. Nu trăim în altă realitate. Vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Dar nu ne pasă. Sau cei cărora le pasă nu sunt sprijiniţi, se lovesc de indiferenţa semenilor lor. Mai mult, faptul că sunt ţigani naşte un soi de satisfacţie idioată: poate se mai răresc aşa, dacă-şi droghează copiii din faşă!

Dacă voi credeţi că suntem egali în drepturi şi obligaţii, fără nicio discriminare, dacă voi credeţi că dreptul la o viaţă demnă este pentru toţi, dacă ne pasă ce se va întâmpla cu noi, cu ei, atunci când copii ăştia abuzaţi vor creşte mari, să punem presiune pe autorităţi, pentru a-şi face datoria. 

PS: câteva fotografii din august, cu parcagii şi cerşetori-copii, într-o scurtă şedinţă de lucru, la 50 de metri de un sediu al SRI, care, nu-i aşa, luptă cu crima organizată! Mutrele ăstora se găsesc, cu siguranţă, în albumele cu infractori ale Poliţiei. Dar cui îi pasă?!