De ce urăsc sfârşitul lui decembrie

Am ajuns să urăsc zilele astea de decembrie, când se readuc în amintirea oamenilor evenimentele din decembrie 1989. de ce? Nu pentru că nu cred că a fost o revoluţie, pentru că a fost. O revoluţie pe care n-a furat-o nimeni, chiar dacă unora li se pare că ar fi trebuit să fie ei în fruntea bucatelor, după plecarea lui Ceauşescu, deşi n-au mişcat un deget pentru români, ba, mai mult, îi dispreţuiesc şi i-au dispreţuit cu sistem.

Îi respect pe toţi cei care au fost în stradă în acele zile. Şi-au pus viaţa în pericol. Poate unii au fost anti-comunişti, alţii doar anti-ceauşişti. Merită recunoştinţa noastră toţi cei care au murit pentru libertate. Era bine să nu fi murit nimeni, dar, dacă aşa a fost să fie, să nu ne batem joc de jertfa lor.

Ei bine, de asta urăsc eu zilele astea. Pentru că o mână de derbedei, unii, ca Mărieş, fără NICIO legătură cu revoluţia, au confiscat aceste comemorări şi-şi promovează agenda şi obsesiile lor, fără să-i intereseze aceste jertfe.

Din păcate, am primit libertatea, ca şi alte beneficii ale democraţiei, fără să mişcăm un deget pentru ele. A fost un soi de dar din partea celor puţini, făcut celor mulţi, care acum sunt nerecunoscători pentru darul primit în decembrie 1989, purtându-se ca la o pomană electorală. De asta ne şi doare în cur de faptul că, încet, încet, spaţiul drepturilor şi libertăţilor se îngustează, că ne întoarcem la ce am trăit înainte de 1989.

Sunt printre cei care ştiau ce ne aşteaptă după 1989. Ştiam că Occidentului nu-i pasă de noi, că vedea în Estul comunist o piaţă ce trebuia deschisă cu orice preţ, că trebuia să iasă din logica Războiului Rece, care îl ruina şi pe el, nu doar Estul.

Da, a trebuit să plătim pentru tot ce am făcut după 1989: primirea în Consiliul Europei(privilegii pentru maghiari), asocierea la UE, apoi aderarea la UE, aderarea la NATO, revenirea în FMI, totul. Practic, nu mai avem economie naţională. Principalele active publice aparţin capitalului occidental. În timp ce nouă ni se spune că jaful a fost făcut de securisto-comunişti. Le-a picat şi lor câte ceva, dar grosul nu la ei s-a dus. 

Ne-am făcut iluzii despre capitalism. Acum plătim pentru aceste iluzii. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-l regretăm pe Ceauşescu, şi să-i facem trădători pe cei care au făcut posibilă schimbarea. Nu avem ce regreta. Altceva trebuie să regretăm: că în 1989 ne-a unit nu un proiect pentru noua Românie, ci doar ura faţă de Ceauşescu. Nici acum nu am construit un astfel de proiect. Suntem în continuare în bătaia vântului, ne războim fără încetare unii cu alţii, ne sfâşiem. De ce? Ce avem de câştigat? La ce ne foloseşte? Ce poţi să construieşti doar pe ură?

De asta m-am săturat de circul comemorativ. Cine simte ceva pentru cei care au murit în decembrie 1989, să vină cu o lumânare şi cu o floare la monumentele care le păstrează amintirea. Putem s-o facem oricând. Cei care nu simt nimic, să-şi vadă dracului de cumpărăturile lor de Crăciun, şi să tacă. 

UPDATE: Tismăneanu e tot mai dus cu capu'! Eu înţeleg multe din drama lui. În fond, băiatu' a rămas pe drumuri, specializarea lui nu mai e la modă în SUA, ăia au alte preocupări acum. Şi nici banu' nu mai vine cum venea, pentru studii care nu mai interesează pe nimeni. De soliditatea legăturii buzelor lui de curu' lu' băsescu depind multe. Şi atunci băiatu' se întrebuinţează din greu!

Dar dacă voi găsiţi cea mai mică logică în textul ăsta, dau o bere. Virtuală, de criză, da' bere! Aşadar: "Cartea lui Larry Watts despre cum era Romania victima eternelor si maleficelor comploturi externe (sustinute de inamicii infliltrati in interior asemeni calului troian) a devenit o miza decisiva, se pare, pentru cei care vor sa prezinte dictatura lui Ceausescu, un regim paranoic, autarhic si xenofob, similar cu cel din Coreea de Nord, drept una temerara, patriotica si nationala. Retorica negationista se intalneste cu obsesiile lui Ion Iliescu care, chiar in aceste zile, isi permite sa azvarle sudalmi la adresa lui Doru Maries."

Bă, nea Volodea! Doru Mărieş e un fost fotbalist de mâna a şaptea, care a trăit, în concubinaj cu miliţienii şi grănicerii, din contrabandă, pe vremea Iubitului şi Intoxicatului cu Plumb Conducător, în Clisura Dunării. Ăsta de acum e intoxicat cu vizichi! Ce legătură are Mărieş cu Revoluţia? Cum a ajuns el revoluţionar? Ce ştie el să facă, în afară de înjurăturile la adresa lui Ion Iliescu? Din ce trăieşte de 23 de ani, că de muncit nu prea munceşte? Cine îl ţine pe el cu bani? Serviciile? De ce? Poate ne spui tu asta într-un nou Raport, prin 2015, când o să condamni la fel de solemn ca şi în cazul comunismului, băsismul. La cât eşti de lichea, ai toate şansele să fii raportor şi atunci!