vineri, 30 decembrie 2011

Indignare şi durere în cur



Da, indignarea cuprinde uşor, uşor, lumea. Ei, şi? Ce se schimbă cu asta? Egiptenii s-au indignat, l-au schimbat pe Moubarak, au avut şi ceva alegeri. O duc mai bine? Au un proiect naţional? Sau au căzut din lac în puţ? S-au indignat şi grecii, dar asta nu le-a folosit la nimic. Tot cine a vrut Merkozy e premier, şi tot de austeritate au parte, dar şi de dispreţul unor nemţălăi cretini, care se visează un soi de Adolfei fără mustaţă. Sau italienilor la ce le-a folosit indignarea? Au premier pe unu' care vine de la Goldman Sachs! Acelaşi Merkozy a pus lupul paznic la oi! De unde se vede că indignarea cetăţenilor rimează cu durerea profundă în cur a celor care conduc cu adevărat lumea şi care se pişă şi pe democraţie, şi pe drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, şi pe state sau naţiuni, când e rost de luat banii proştilor.

E bine că s-au indignat şi ăia cu "Ocupaţi Wall Street". Au primit drept recunoaştere bocanci în gură şi gaze lacrimogene în ochi. E bine că protestează şi ruşii la Moscova. După zecile de milioane de dolari pompate de americani, britanici şi de Bruxelles în curul ONG urilor "civice", era şi cazul. Deocamdată pe Putin îl doare în cur. El îşi vede de ale lui.

E bine şi să fii conştient de faptul că în 2012 indignarea se va răspândi. Dacă în continuare răspunsul responsabililor politici, dar mai ales al păpuşarilor din spatele lor, va continua să fie obişnuita durere în cur, şi nimic nu se va schimba, indignarea se va transforma în violenţă socială. În principiu, nimeni nu-şi doreşte violenţa socială. Obişnuita supapă de siguranţă în astfel de cazuri a fost punerea între paranteze a democraţiei, potolirea spiritelor, urmată de scoaterea în exterior a tensiunilor, prin războaie.

Bun, dacă e musai, vom ajunge şi acolo. Dar e sigur că asta ne dorim? Rezolvă ceva asta? Reamintesc celor care au uitat că, după fiecare război, elitele au avut de pierdut, au fost obligate să facă o mulţime de concesii "poporului", celui care a luptat, concesii de natură politică, economică şi socială. Au trebuit să împartă puterea. Privilegiile şi le-au câştigat în vremuri de calm şi de pace socială. 

Sunt dispuse elitele, din dorinţa de a exercita puterea în mod absolut, şi în dispreţul oricăror reguli de bun-simţ, să-şi pună în joc privilegiile, mai multe şi mai mari ca oricând? Poate că de data asta nimeni nu va mai avea îndurare faţă de elite. S-au acumulat prea multă ură, prea multe frustrări. Elitele nu mai au cu cine negocia, în cealaltă tabără. Va fi care pe care. Riscă, sau sunt raţionale şi fac un pas înapoi? Mie mi se pare că nu.

Aşa că din figurativă, durerea lor în cur va deveni cât se poate de reală. Şi asta foarte rapid. Lucrurile sunt pe muchie de cuţit. Iar vremea când oamenii doar se indignau li se va părea paradisul pierdut...

Un comentariu:

Emigrant spunea...

Domnu liberal de stanga, domne deci ca sa ma exprim in limabjul tau, nu te mai fute grija de merkozy. Voi nu sunteti in stare nici sa strangeti maidanezii si gunoaiele sau sa opriti parangheliile tiganesti cu manele la maxim si va preocupati de chestii din astea superfine.
Ciocu mic si dixtractie misto de parnaghelioanele voastre tiganesti.
Haoles baoles!