marți, 6 decembrie 2011

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!



Idioţii care conduc Europa n-au înţeles nici acum că împotriva ţărilor membre ale Uniunii se poartă un război economic fără milă, iar adversarul este nu China, Rusia sau altă naţiune, prin definiţie ostile Occidentului, ci SUA, aliatul ei de peste Marea Gârlă. N-au înţeles, deşi au toate datele să facă acest lucru.

Ameninţarea Standard and Poor's, că va reduce ratingul a 15 ţări, printre care Franţa şi Germania, este un act gratuit şi profund ostil Europei, care nu are justificare. Că un contabil tembel de la S&P poate găsi orice motiv pentru a face asta e una, dar că o agenţie de rating, fie ea şi populată cu genii(nu e cazul, vezi cât de bine au "văzut" agenţiile de notare criza de sub nasul lor!) poate modela cu acurateţe evoluţia pe termen lung a economiei globale, şi felul în care se vor înscrie în această evoluţie 15 economii europene simultan este de domeniul SF! Decizia S&P face parte din serialul de justificări "Aşa vrea pula mea!". Doar că în acest caz pula vrea cu acordul Washingtonului.

Care este răspunsul planetei Merkozy? Nişte scâncete de copil subnutrit din Biafra! În locul unei riposte ferme şi dure, replici palide şi lipsite de vigoare, care sună mai mult a scuze, ca aici şi aici.  E comică replica lui Merkozy: "vai,  dar cum anunţaţi asta tocmai azi, când noi am făcut şi am dres?!" Păi, ce-i de neînţeles? Au făcut anunţul chiar în ziua în care v-aţi întâlnit voi TOCMAI pentru a arăta că se pişă pe deciziile voastre! Pentru că pot!

Ştiţi cum e: fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Vremea alianţei transatlantice începe să apună. Nu mai suntem aliaţi, ci devenim competitori strategici, mai ales în domeniul economic. Visul imperial al Americii renaşte. Încă poate folosi dolarul ca instrument de dominaţie. Militar, domină fără drept de apel lumea. Economic e slăbită, dar se va descurca, folosind cele două avantaje pomenite anterior.

Ne amăgim dacă vom crede că SUA ne vor binele. Ele îşi urmăresc fără scrupule interesele, fără să se împiedice de morală. Europa se complace în jocuri cretine de putere, în timp ce pierde substanţă economică, şi pierde şi elite intelectuale. Nu proiectul unificării continentului este vinovat de asta, ci renunţarea la a-l finaliza, din motive meschine şi din lipsa de viziune a actualilor lideri politici.

PS. O precizare pentru trepanaţii care se mai rătăcesc pe acest blog, şi cred că au dat de un comunist. Nu e cazul. Iar dacă neuronul vostru prea odihnit e dispus să se mobilizeze, poate înţelegeţi că nimeni nu obligă pe nimeni să facă deficit de 3% din PIB sau peste, când economia creşte şi statul nu are nevoie de împrumuturi. Mai mult, este prioada în care se poate plăti o parte din datoriile suverane.

Depăşirea pragului de deficit de 3% din PIB este necesară în perioade de criză, care nu durează la infinit. Dar să-ţi refuzi o perioadă mai scurtă de criză, pentru a respecta o dogmă, pe care, ca boul, o mai pui şi în Constituţie, e semn de mare prostie. Pierzi mai mult decât câştigi, respectând-o. Iar în ultimii douăzeci de ani creşterea în Europa a fost mai mică decât cea din SUA, şi muuuult mai mică decât cea din China tocmai pentru că a fost încorsetată de criteriile de la Maastricht. Hai, pa!

4 comentarii:

Arogantu' spunea...

Suprematia tehnologica a Americii NU este amenintata de Europa, ci de Asia.
Si nu atit de meticulozitatea japoneza - cit de impetuozitatea chinezeasca.
Europa nu mai este demult piata de desfacere pentru America - si nici Asia nu va mai fi multa vreme teren de expansiune.
Prin urmare - batalia se da pentru Africa si America Latina.
In Africa marsaluiesc de zor chinezii - cu pasi marunti, dar de neoprit.
In America Latina - europenii au cam pierdut teren, dar chinezii nu se inghesuie sa umple golul.
Mic, mic - da' macar bita unchiului Sam inca mai inseamna ceva pentru chinez.
In concluzie - americanii au alta treaba decit sa doreasca raul sau binele pentru europeni. La o adica - nu-i deranjeaza sa-i tina putin cu nasucurile in rahatelul economic propriu ! Nu mult - pina isi regleaza conturile cu chinezii ...

Constantin Gheorghe spunea...

Adică vreun secol...

Karakas spunea...

Europenii sunt fraieri, aia care se cocoseaza sa ramina proxy pentru US. Toate interesele imperiului se fac pe spezele europenilor, si astia accepta sa fie carne de tun, mai ales texanii din estul Europei. Marile centre financiar-bancare din SUA s-au folosit si se folosesc de cele europene. Au plasat o gramada de investitii proaste (pachetele otravite) in banci europene.

SUA nu au fost niciodata interesate cu adevarat de constructia europeana. Ei au vrut ceva simplu, un nr de telefon unde sa poata sa sune. Problematica europeana e mult prea complicata/complexa, si SUA nu apreciaza asta. Ei sunt cu ochii pe Asia demult. Interesele sunt la marginea imperiului: Iran, Siria, acolo unde inca nu au control.

pacos spunea...

Pare ca americanii au tras presul de sub picioarele europenilor. Competitia e acerba si, in vremurile astea tulburi, orice e permis.
Singura chestie deranjanta e ca UE, oala asta harbuita, e luata la misto de-o alta oala. Cel putin la fel de sparta. Astept sa vad ce urmeaza.

Cu permisiunea dumneavoastra, un link: http://blogs.telegraph.co.uk/news/danielhannan/100121835/never-mind-about-being-left-out-this-is-our-one-opportunity-to-settle-the-european-question/