duminică, 25 decembrie 2011

Oraşul, ca o garnizoană

Oraşul ăsta devine pe zi ce trece un soi de garnizoană, ca aceea în care mi-am petrecut fericite nouă luni din viaţă, ce-i drept, urmărit peste tot de citate din regulamente şi de lozinci mobilizatoare. Aşa e acum oraşul: plin de tăbliţe indicatoare, de gazete de perete, de inscripţii inepte, care ne reamintesc numele idioţilor pe care, în marea noastră prostie, i-am ales primari. Că sunt acolo unde sunt, şi ne chelttuiesc cu vor pulile lor banii, pentru că noi le-am dat această putere, noi i-am ales.

După Piedone, şi Onţanu îşi pune în operă fanteziile edilitare de garnizoană. Distrugând două parcuri: Grădina Icoanei şi Ion Voicu. Fotografiile le vedeţi mai jos. Cutiile alea poştele, firmele de la intrarea în parc, barierele, plasa de becuri întinsă peste brad, sunt tot ce poate fi mai hidos în materie de design urban.






Aceleaşi plăcuţe inutile şi la intrarea în Herăstrău. Ceva mai spălate, mai design. Numai că acolo bomboana pe colivă o pun panourile de afişaj reclame. Care iau tot farmecul locului. Pescăruşul ăla de inox de la intrare e strivit de suprafaşa uriaşă a panourilor. Se duce dracului tot farmecul. 







Din peisaj nu putea lipsi dragul meu primar de sector, Chiliman. Care pune şi el panouri, dar mai discret, mai cu stil. Suntem doar în Sectorul 1, ce pizda mă-sii!


Dacă vreţi să vedeţi cât de frumos poate fi Herăstrăul şi acum, iarna, aveţi câteva fotografii pe celălalt blog.

Un comentariu:

Doru spunea...

Mai mult decât corect identificat termenul cazarmă.
Îl recunosc cu uşurinţă pentru că de la 14 la 39 de ani am tot avut timpul să cunosc ceea ce înseamnă cazarmă şi mentalitatea implicită dar deloc explicită a acesteia ...