Lăbăroiu se plictiseşte...

Lăbăroiu se plictiseşte. Nu e singurul, mai ales că, pe limba lui, a ajuns din "miezul din Fanta", nimeni în ploaie! Şi ce şi-o fi zis el: "Ce comit, să mă bage din nou în seamă lumea"? Drept pentru care scrie pe pagina lui de Facebook că Ponta îi dădea dosarele pe care le făcuse, în guvernarea Năstase, pesediştilor cu probleme, în schimbul sondajelor secrete ale Alianţei D.A. După care acordă ălora de la EvZ un interviu halucinant, în care spune că a minţit, pentru că a vrut să-i dea o lecţie lui Ponta, care nu ştiu ce insinuase despre el tot într-o postare pe Internet. Drept este un lucru: Ponta a adus în atenţie faptul că o perioadă CURS şi Lăbăroiu au supt bani de la PSD, lucru pe care tatăl "Albei ca Zăpada Cotrocenilor" ar vrea să-l facă uitat. 

Individului i se pare perfect normal să mintă, şi este ferm convins că în felul ăsta i-a dat o lecţie lui Ponta. I se pare la fel de normal să se folosească de minciună în lupta politică, consideră chiar că minciuna este un instrument legitim în arsenalul politicianului. Sigur, se dă moralist, şi spune că minciuna e "câh", că el nu face aşa ceva. Dar a măsluit şi el la greu sondaje, ca mai toţi "sondorii", din oportunism, din ticăloşie sau din simplă lăcomie. 

Treaba lui ce are de împărţit cu Ponta. Dar dacă face astea public, nu din dorinţa de a-l "îndrepta" pe "păcătos" o face, ci din dorinţa de a-l distruge. Fraza asta spune tot: "Ştiu că i-am creat o problemă în partid. Puteam să îl las cu ea pe cap."

I-o fi provocat, nu zic nu. Dar a provocat o şi mai mare problemă celor pe care îi susţine, şi, în general, politicului. Astfel de gesturi scârbesc şi mai mult cetăţenii, îi îndepărtează de politică, îi fac să-i urască pe politicieni. Nu ştiu dacă e conştient că ura asta îl priveşte şi pe el. Dar pentru unu' care crede în basme şi la vârsta lui, ăstea sunt amănunte.

Faptul că idiotul ăsta a fost consilier prezidenţial, ministru, faptul că acum are pe mână un canal media important, deşi nu pare, nu sunt doar amănunte. Sunt motive de îngrijorare. Şi explică în parte de ce arată cum arată guvernarea, dar mai ales democraţia, în România.