Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!

Idioţii care conduc Europa n-au înţeles nici acum că împotriva ţărilor membre ale Uniunii se poartă un război economic fără milă, iar adversarul este nu China, Rusia sau altă naţiune, prin definiţie ostile Occidentului, ci SUA, aliatul ei de peste Marea Gârlă. N-au înţeles, deşi au toate datele să facă acest lucru.

Ameninţarea Standard and Poor's, că va reduce ratingul a 15 ţări, printre care Franţa şi Germania, este un act gratuit şi profund ostil Europei, care nu are justificare. Că un contabil tembel de la S&P poate găsi orice motiv pentru a face asta e una, dar că o agenţie de rating, fie ea şi populată cu genii(nu e cazul, vezi cât de bine au "văzut" agenţiile de notare criza de sub nasul lor!) poate modela cu acurateţe evoluţia pe termen lung a economiei globale, şi felul în care se vor înscrie în această evoluţie 15 economii europene simultan este de domeniul SF! Decizia S&P face parte din serialul de justificări "Aşa vrea pula mea!". Doar că în acest caz pula vrea cu acordul Washingtonului.

Care este răspunsul planetei Merkozy? Nişte scâncete de copil subnutrit din Biafra! În locul unei riposte ferme şi dure, replici palide şi lipsite de vigoare, care sună mai mult a scuze, ca aici şi aici.  E comică replica lui Merkozy: "vai,  dar cum anunţaţi asta tocmai azi, când noi am făcut şi am dres?!" Păi, ce-i de neînţeles? Au făcut anunţul chiar în ziua în care v-aţi întâlnit voi TOCMAI pentru a arăta că se pişă pe deciziile voastre! Pentru că pot!

Ştiţi cum e: fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Vremea alianţei transatlantice începe să apună. Nu mai suntem aliaţi, ci devenim competitori strategici, mai ales în domeniul economic. Visul imperial al Americii renaşte. Încă poate folosi dolarul ca instrument de dominaţie. Militar, domină fără drept de apel lumea. Economic e slăbită, dar se va descurca, folosind cele două avantaje pomenite anterior.

Ne amăgim dacă vom crede că SUA ne vor binele. Ele îşi urmăresc fără scrupule interesele, fără să se împiedice de morală. Europa se complace în jocuri cretine de putere, în timp ce pierde substanţă economică, şi pierde şi elite intelectuale. Nu proiectul unificării continentului este vinovat de asta, ci renunţarea la a-l finaliza, din motive meschine şi din lipsa de viziune a actualilor lideri politici.

PS. O precizare pentru trepanaţii care se mai rătăcesc pe acest blog, şi cred că au dat de un comunist. Nu e cazul. Iar dacă neuronul vostru prea odihnit e dispus să se mobilizeze, poate înţelegeţi că nimeni nu obligă pe nimeni să facă deficit de 3% din PIB sau peste, când economia creşte şi statul nu are nevoie de împrumuturi. Mai mult, este prioada în care se poate plăti o parte din datoriile suverane.

Depăşirea pragului de deficit de 3% din PIB este necesară în perioade de criză, care nu durează la infinit. Dar să-ţi refuzi o perioadă mai scurtă de criză, pentru a respecta o dogmă, pe care, ca boul, o mai pui şi în Constituţie, e semn de mare prostie. Pierzi mai mult decât câştigi, respectând-o. Iar în ultimii douăzeci de ani creşterea în Europa a fost mai mică decât cea din SUA, şi muuuult mai mică decât cea din China tocmai pentru că a fost încorsetată de criteriile de la Maastricht. Hai, pa!