Mea culpa!
Scriam ieri, ce-i drept la mânie(ceea ce nu este o scuză, ci o simplă punere în context) :"Un dobitoc, căruia îi ţinea hangul o lichea ordinară, ne explica pe Realitatea TV ce semn de mare civilitate şi modernism este învelirea monumentului Eroilor Pompieri din Dealul Spirii cu un cufăr din butaforie. Numele dobitocului nu l-am reţinut, era ceva antropolog. "
Astăzi am aflat numele "dobitocului", căruia îi cer scuze public. Este vorba despre Alexandru Bălăşescu. Care este antropolog. Şi pe care felul în care s-a desfăşurat emisiunea nu l-a avantajat deloc! Vă recomand călduros interviul acordat celor de la HotNews.
6 comentarii:
Nu am văzut emisiunea de ieri, deci nu am a comenta. Am parcurs bună parte din interviu cu plăcută surprindere. Astfel de oameni de ce nu ne sunt propuşi spre votare ?
Nu ştiu de ce nu sunt propuşi!
În altă ordine de idei, de ceea ce m-am ferit, de aia nu am scăpat! Nu-mi plac judecăţile la cald. Ieri nu m-am ţinut de reguli, şi am greşit. Asta e! Plătesc!
Omul ştie despre ce vorbeşte, şi descrie un mecanism care, în cazul Iranului, este în aventajul Occidentului, cu o condiţie: să renunţe să mai citească realitatea prin ochii americanilor.
Nu este în interesul nimănui să marginalizeze Iranul, care poate fi partener pentru stabilizarea regiunii.
Şi eu mai cad în păcatul pripelii şi iuţelii de limbă. Şi uneori o regret. Mi-ar place să cred că atunci când mi se întâmplă aş putea fi şi eu capabil să îmi recunosc şi dreg greşeala. Nu sunt sigur că e aşa. Dar tare-s mândru că am prieteni în stare de asta.
Prietene, am simţit pe pielea mea ce înseamnă astfel de judecăţi pripite, şi ar fi fost ruşinos să fac pe mortu'n păpuşoi! L-am recunoscut înn fotografia de pe HotNews, şi nu mai aveam nicio scuză! Aveam o datorie morală.
Altminteri, faţă de unii n-aş avea nici cea mai mică remuşcare!
Buna ziua,
Am ajuns si eu, din link in link, aici. Pe cat sunt de uimit, pe atat sunt de incantat de impactul pe care vad ca media alternativa il are (eu nu credeam in ea). In primul rand, multumesc pentru Mea Culpa, si scuzele sunt acceptate cu inima deschisa. Ca sa raspund la intrebarea in legatura cu propunerea la vot: politicul ma intereseaza enorm, politica insa incerc sa o tin la distanta tocmai pentru a imi putea pastra prezenta de spirit ce nu deserveste neaparat interesul de moment, caci asta este, deocamdata, politica romaneasca, aceea a momentului.
Imi pare bine ca am descoperit doua bloguri interesante, al dumneavoastra si a lui Mordechai, si din aproape in aproape si celelalte. Probabil ca opiniile oamenilor in Romania sunt la fel de inteligente si nuantate ca peste tot, din pacate spatiul mediatic principal este deocamdata foarte restrans si dominat de fantome, obsesii si fobii de care ne vom debarasa cu greu. Vezi si articolul lui TIsmaneanu "Mosteniri Leniniste, Dileme Pluraliste". revista 22/ numarul 24 dec-7 ianuarie 2008.
Cam atat deocamdata, cu bine.
Domnule Bălăşescu,
Mă simt uşurat aflând că aţi acceptat scuzele. Fiecare dintre noi are momente în care îi "sar protecţiile". Nu m-a deranjat atât acoperirea monumentului, cât modul în care funcţionari publici încearcă să se scuze pentru o măgărie.
În această ţară nu se comunică. Iar când se comunică, ea, comunicarea, este superficială şi axată pe aspecte marginale.
Îmi pare rău că aţi decontat antipatia pe care i-o port lui Tatulici. Un om mai lipsit de caracter ca el rar întâlneşti.
Vă felicit pentru analiza asupra societăţii iraniene. Nu am fost în Iran. Dar încerc să înţeleg lucrurile, pentru că Iranul este acum cheia stabilizării zonei, un actor regional de neocolit.
Poate că, în timp, vom putea discuta şi faţă în faţă. Şi Mordechai ar fi încântat să participe la discuţia asta.
Trimiteți un comentariu