Succesuri multe!
Sursa foto: Rompres
De tot hazul încăpăţânarea tuturor partidelor care contează, adică PSD, PD-L şi PNL de a citi rezultatele acestor alegeri drept o victorie! Toţi anunţă succesuri după succesuri, de-ţi vine să-ţi iei câmpii ascultându-i cum se laudă! Am folosit intenţionat forma greşită a pluralului de la „succes”, atât de dragă Elenei Băsescu, care a făcut-o „celebră”, tocmai pentru a sublinia că nu este nimic de sărbătorit pentru nimeni.
La începutul campaniei electorale niciun partid nu a spus, cu subiect şi predicat, ce-şi propune să câştige. „Cât mai mult posibil” nu reprezintă un reper, o bază de comparaţie. În spatele acestor declaraţii vagi de la începutul campaniei se ascundea intenţia de a se declara învingători, tocmai pentru că acest tip de declaraţii au o mare importanţă simbolică. Este important să intri în campania electorală pentru alegerile parlamentare de pe poziţia de învingător. Imaginea de învingător în alegerile locale a determinat întotdeauna o dinamică favorabilă respectivei formaţiuni politice în alegerile parlamentare.
Aşa se face că Emil Boc se chinuia să se convingă şi să ne convingă de faptul că pierderea Primăriei Generale a Capitalei nu înseamnă mai nimic pentru PD-L, câtă vreme ei sunt adevăraţii şi unicii învingători ai alegerilor locale, pentru că... Aici intervine statistica, numai că liderii partidelor încep să compare mere cu...dude! În 2004 nu exista PD-L, iar cu mici excepţii, în alegerile locale din acel an PD şi PNL au concurat pe cont propriu, nu în alianţa D.A. La asta se adaugă valul de dezertări de la PSD, dezertări care au însemnat ceva în economia votului din iunie 2008, când, cu unele excepţii, chiar dacă spectaculoase, cum este cea de la Primăria Generală a Capitalei, primarii în exerciţiu au fost reconfirmaţi. La fel şi preşedinţii de Consilii Judeţene.
În acest din urmă caz cel mai comic exemplu este cel de la Buzău, unde lui Victor Mocanu, preşedintelui în exerciţiu, i s-a refuzat candidatura, în locul lui candidând din partea PD-L Cezar Preda. Cu o lună înainte de alegeri Mocanu se întoarce la PSD, de unde plecase, şi candidează în numele acestui partid. Şi câştigă, umilindu-l pe Cezar Preda!
Dacă stăm să numărăm câţi transfugi din PSD au câştigat pe listele altor partide, mai că ne vine să spunem, odată cu Mircea Geoană, că PSD este partidul câştigător! Dacă săpăm şi mai adânc în memorie, ajungem la concluzia, corectă în esenţa ei, că marele câştigător al tuturor alegerilor din 1990 încoace este FSN! Dacă adunăm scorul procentual obţinut de PSD cu acela obţinut de PD-L în aceste alegeri obţinem o cifră extrem de apropiată de scorul cu care FSN câştiga alegerile din mai 1990, adică circa 65%!
Şi cred că de aici trebuie să începem să socotim cine pe cine a învins şi de ce. În fond, între PSD şi PD-L nu există deosebiri de fond, ci doar de formă. Forţa celor două partide stă încă în capacitatea organizatorică a unor elite administrative, multe dintre ele venind din comunism. Să ne înţelegem bine: nu tot ce vine din comunism este rău în sine. Dar această realitate abia acum începe să se schimbe.
Cea mai bună dovadă a schimbării o reprezintă creşterea electoratului liberal. De fapt PNL este singurul care se poate lăuda cu o creştere netă a electoratului. O altă dovadă a schimbării o reprezintă anihilarea politică a celor două partide ale electoratului radical: PRM şi PNG-CD, care nu au contat în această competiţie, deşi au obţinut scoruri peste pragul electoral în raza de acţiune a banilor lui Becali şi a istericalelor televizate ale lui C.V. Tudor.
Între PSD şi PD-L s-a făcut un soi de transfer de electorat. Acum în talgerele balanţei electorale cele două electorate au o pondere aproape egală. Ceea ce va urma va fi o luptă între ei pentru a-şi fura unii altora electoratul, mai ales în mediul rural, unde culoarea politică a primarului contează foarte mult. De unde concluzia că sezonul de transferuri la primari s-a deschis şi a început marea târguială!
Dacă judecăm aşa lucrurile, şi nu vedem unde am greşi, concluzia se impune de la sine: opţiunile politice ale românilor nu s-au schimbat fundamental din 1990, deşi societatea românească s-a schimbat forte mult. Există o explicaţie pentru această inerţie atât de mare încât ai putea spune că este aproape imposibil să vii cu un nou partid?
Da, există, şi este foarte simplă: cel mai mare partid al României este cel al absenteiştilor. Oameni care, din varii motive, nu vin la vot. Nu cred că ei sunt cei care, aşa cum spune Sebastian Lăzăroiu, trăind cu adevărat bine, nu au motive să voteze. Să fim serioşi! Nu are România o atât de întinsă clasă de mijloc!
Din cei 50% până la 70% din cetăţenii cu drept de vot care nu vin la urne, circa 3,5 milioane se află permanent sau sezonier în afara ţării. Restul nu au motive să participe la vot, pentru că partidele le propun mize din ce în ce mai ridicole. Cel mai flagrant caz de inadecvare îl reprezintă introducerea temei mineriadelor în campania electorală pentru Primăria Generală a Capitalei. asta l-a costat victoria pe Vasile Blaga.
Social şi economic vorbind, România s-a schimbat profund în aceşti 18 ani. Cu toate acestea schimbarea opţiunilor electoratului este în continuare o problemă. Ceea ce ne duce la următoarea întrebare: ce anume trebuie să se întâmple pentru a schimba fundamental, nu doar superficial, opţiunile electoratului, care a refuzat până acum orice nouă construcţie politică?
Nu ştim răspunsul corect. Poate că alegerea lui Sorin Oprescu drept Primar General să dea semnalul unei noi dinamici politice. Este loc pentru o nouă construcţie de stânga, pe care ar putea s-o impună din fotoliul său de Primar General. Este loc pentru o alianţă social-liberală, mai aproape de centru, între PSD(sau o parte a lui) şi PNL. Social-liberalismul nu mai este privit de nimeni ca o impietate sau ca o imposibilitate, după experienţa ultimilor doi ani de guvernare liberală cu sprijin social-democrat.
Nu ştim nici ce s-ar putea întâmpla cu PD-L. Liderii săi formali se vor emancipa de sub tutela lui Traian Băsescu şi vor transforma PD-L într-un partid cu devărat de dreapta? În aceste condiţii, va mai avea un atât de mare electorat, ca în acest moment, sau se va întoarce la un scor de 10%-15%? Vor continua să depindă de Traian Băsescu, urmându-l pe tobogan? Vor putea sparge izolarea în care singuri s-au băgat, prin aroganţă şi refuz al dialogului?
Unde liderii partidelor politice văd succesuri, cetăţenii văd politică făcută în dorul lelii, dispreţ faţă de agenda lor, corupţie, ipocrizie, dezinteres. Dovadă că nici votul uninominal nu are şanse să reducă falia care desparte politicul de viaţa de zi cu zi a omului simplu.
Ce urmează pe agenda succesurilor de partid şi de stat? Decuparea circumscripţiilor uninominale, unde se anunţă lupte crâncene, şi unde ştim sigur învinsul: PD-L! Abia acum va conta cu adevărat alianţa celor 322! Şi Traian Băsescu îşi va blestema ziua în care, de dragul unei găselniţe mediatice, supralicitată de presa pupincuristă, şi-a ostilizat definitiv Parlamentul! Succesuri şi succesuri...
4 comentarii:
Ramine de vazut, daca se va forma un nou centru de stinga in jurul lui Oprescu, cit de la stinga va fi. Daca se vor defini mai la dreapta fata de PSD, o coalitie cu PNL, si eventual formarea unui nou pol centru-stinga (social-liberal) este posibil. Acest centru ar prinde in gravitatia sa multi asteroizi ce se vor desprinde din PD-L. Daca insa se definesc mai la stinga fata de PSD, cred ca ar avea o problema in ce priveste atractivitatea, cel putin pe termen scurt. In orice caz, apetitul de a alege un independent in Bucuresti arata si 'foamea' electoratului pentru un nou model, dezamagit de partidele politice existente. Cine va sti sa se miste dinamic si inteligent pe scena politica romaneasca va avea de cistigat. Vremea stridentelor basesciene in politica pare ca s-a erodat.
Eu as alege justetea sociala imbinata cu un liberalism echilibrat, care sa aduca beneficii populatiei si sa reduca disparitatile. Revenirea la taxe individuale graduale in functie de venit si o taxa unica, atractiva pentru businessuri pentru a stimula investitiile. Este mare nevoie de a investi in agricultura, si de a re-focusa pe asigurarea independentei alimentare intr-o epoca in care preturile la produsele agricole vor creste. Pina acum toata lumea a vorbit de necesitatea industrializarii. Am vazut care sunt limitele sale. Oare este esentiala pentru Romania? Sau mai bine spus, care ar fi limitele sale in Romania? Nu ar fi de ajuns o buna infrastructura, cu citeva industrii performante, si o agricultura dezvoltata, insotita de servicii?
Karakas, analiza este extrem de pertinentă. Şi eu sunt adeptul unei alianţe social liberale. Şi eu cred că avem nevoie de revenirea la un sistem progresiv de impozitare, cu stimularea activităţii economice prin mijloace fiscale. Şi o definire a priorităţilor României în materie de politici economice şi sociale.
din pacate eu sunt pesimist . am mizat pe victoria doctorului în speranta ca se va întîmpla ceva la stînga. am sperat într'o înfrîngere mai mare la dreapta pentru probusirea definitiva a lui basescu . pe care îl vad nociv în peisajul politic românesc. mi se pare ca bazîndu'se pe populism si dreapta si centru abandoneaza din mesajul idiologic (doctrinar) carora ar trebui sa le apartina. si apoi îndobitoceste un electorat si asa derutat. e drept ca liberali si'au scos cumva camasa dupa o guvernare de 4 ani . dar si acolo lipsa de cadre si valori ( la vîrf) spune multe si a fost demonstrata în acesti 4 ani. succesurile lor cred eu , li se datoreaza românilor obisnuiti care s'au saturat sa mai astepte cîte în luna si în stele promise de politicieni si îsi organizeaza viata pe cont propriu. ei si puterea lor de adaptare, adaugata la imaginea româniei ca o piata dinamica cu mîna de lucru ieftina si o mare pofta de a consuma au contribuit la aroganta asumata azi dupa alegeri de politicieni. caci altfel dupa fapte, ar trebui pus de o revolutie în fiecare vineri
Jalea mare va veni la selectarea noilor candidaţi pentru alegerile uninominale. Să fim oneşti: pe liste contau primii doi, trei, cel mult zece la Bucureşti. Acum trebuie să aibă cel puţin 75% din totalul circumscripţiilor asigurate cu personalităţi. Pe care nu şi le-au crescut!
Trimiteți un comentariu