"Curve, droguri şi lovele"
Piţi, eşti sigur că elevii tăi se descurcă măcar în pat? Că pe teren...
NU sunt un microbist! Nu am mai fost pe un stadion din adolescenţă, de pe vremea când jucam o miuţă, în curtea blocului, cu Dobrin. Nu v-am spus ce căuta Dobrin acolo. În spatele blocului, în nişte dărăpănături, funcţionau un soi de depozit de recuzită al Teatrului din Piteşti, atelierele lor de costume şi de decoruri şi o cantină pentru angajaţii Teatrului. Nu se desfiinţaseră încă toate cartelele la alimente. Iar fotbaliştii de la Dinamo Piteşti mâncau la acea cantină. Masa asta caldă era cam tot ce câştigau, ca fotbalişti. Aşteptându-şi rândul, ca orice om. Şi băgând în seamă o ceată a lui Piţigoi de copii pentru care o minge din piele, cu şiret, era o culme a luxului sportiv.
Aşa încât nu am ce comentarii face după mizeria de meci de aseară. Vă invit să citiţi ce-a scris Mordechai pe blogul lui. Finalul îl citez, pentru că mi-aş fi dorit să-l fi scris eu: " “Generaţia de aur” era produsul comunismului. Jucători crescuţi formaţi într-o alta epocă, o altă mentalitate. Epocă jegoasă, dar generaţie de aur. Ăştia de acum sunt 100% produsul capitalismului românesc. Al noii epoci. Şi de aceea îşi pot lua în primire titlul pe care îl merită. Generaţia “tatuaje- şpriţ-manele/ curve, droguri şi lovele “.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu