Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Şi totuşi Oprescu!

În timpul lui Ceauşescu am învăţat o lecţie, care mi-a folosit în cei 18 ani de tranziţie năucă: să nu-mi pun soarta în mâinile oamenilor providenţiali! Aşa ceva nu există! Există doar lideri, politici sau de altă natură, cu viziune, program şi suficientă determinare pentru a-l pune în operă, dar şi carismă, pentru a-şi trece mesajul şi a-i mobiliza pe oameni, a-i solidariza în jurul unui proiect de viitor. Sau, dimpotrivă, şmecheri care te mint frumos şi fură şi oul de sub cloşcă, râzându-ţi în nas!

Oricât ar părea de ciudat, proiectul cel mai important al bucureştenilor, în acest moment, este ruperea continuităţii la Primăria Generală a Capitalei. Dacă am limitat la două mandate exerciţiul funcţiei de Preşedinte al României, de ce nu am considera, măcar şi simbolic, că şi mandatul primarilor ar trebui să fie limitat în timp. Orice s-ar zice, opt ani sunt arhi-suficienţi pentru a demonstra capacitatea de a înfăptui, de a face lucrurile pe care le aşteaptă comunitatea.

De ce este ruptura cel mai important proiect pentru bucureşteni? În primul rând pentru a-şi oferi şansa unui nou început. Primăria Generală trebuie reformată din temelii. Nici Băsescu, nici Videanu nu au vrut să facă acest lucru, pentru că actuala structură instituţională le-a venit mănuşă. Ea permite favorizarea grupurilor de interese care se află în spatele celor doi. În al doilea rând, ruptura este necesară şi pentru a elimina tensiunile sociale şi politice care s-au acumulat în aceşti ani. PD-L se bucură că a câştigat în aceste alegeri 24 de consilieri generali. Pentru a forma o majoritate stabilă, trebuie să-şi găsească parteneri. Deocamdată doar PNG este disponibil. Insuficient, pentru că e la limită. Orice absenţă a unui singur consilier poate bloca luarea deciziilor. Iar PD-L este izolat, izolare care se răsfrânge şi asupra lui Vasile Blaga, în ipoteza în care ar câştiga Primăria Generală.

Problema lui Blaga, cea care îl va împiedica să fie un bun primar, este dependenţa lui de Traian Băsescu. Şi să vrea, nu va putea să-şi ducă politica proprie la Primărie. Videanu a simţit-o pe pielea lui, de unde şi lipsa de entuziasm pentru un al doilea mandat. De ce l-ar lăsa Băsescu pe Blaga să facă schimbările de personal pe care le-ar dori?

Oprescu, dacă se va dovedi independent până la capăt, are oportunitatea de a readuce încrederea bucureştenilor în capacitatea Primăriei de a fi partenerul lor, nu al celor care cumpără politicieni pentru a-şi asigura succesul în afaceri.

Blaga nu are un proiect pentru Bucureşti, pentru că nu l-a interesat acest aspect. Lui i-a fost livrat un proiect, care este nu al bucureştenilor, ci al cercurilor de interese din jurul PD-L. Acest proiect se rezumă la sifonarea banilor publici către buzunarele celor care au plătit campania costisitoare a PD-L. Bun, facem străpungeri, inele, una-alta! Dar pentru cine? Pentru noi? Hai să fim serioşi!

Nimeni nu vrea să vadă că faimosul Pasaj Basarab NU foloseşte la nimic bucureştenilor! Dar face oficiul de a facilita accesul cumpărătorilor la trei mari zone comerciale situate în centrul Bucureştilor: Carrefour Orhideea, Real, care se ridică pe locul fostei Inteprinderi de Maşini Electrice Bucureşti, care este de-a dreptul uriaş, şi molurile din zona Militari - Drumul Taberei. Cu banii noştri ajutăm nişte capitalişti amărâţi să-şi dubleze, chiar tripleze, profiturile şi numărul de cumpărători. Şi pe constructori, de altminteri, pentru că pasajul, pentru care Traian Băsescu s-a bătut ca un leu, a ajuns de la 32 de milioane de euro la 240 de milioane şi preţul creşte!De altminteri Blaga apare cu afişe electorale alături de afişele Real, pe acelaşi stâlp, ca nu cumva să se creeze vreo confuzie în legătură cu cine pe cine comandă!

Oprescu poate face şi altceva: tocmai pentru că e independent poate construi un nou consens politic pentru Bucureşti, care să pună în centrul activităţii Primăriei Generale creşterea calităţii vieţii cetăţenilor. Pornind de jos, de la cetăţeni, nu de la partide şi grupuri de interese economice. Sunt mulţi politicieni care ar veni alături de el, pentru a face posibil consensul.

De ce?Pentru că Oprescu ar putea da semnalul reideologizării vieţii politice. Poate veţi spune că mă contrazic. Şi totuşi: un independent nu este obligatoriu neutru faţă de ideologii. De altminteri Sorin Oprescu este un om de stânga, şi nu ascunde acest lucru. Dar aceste alegeri au adus cu ele înmormântarea ideologiilor(care decedaseră de ceva vreme, cam de prin 1999, când eşecul CDR devenise evident, iar Emil Constantinescu se declara învins de securişti) şi punerea la căpătâiul mormântului lor a monumentului învingătorului: banul! Or, dacă nu revenim la ideologii şi la politica făcută de politicieni independenţi de servituţi economice, instituţiile vor fi răpuse definitiv de cancerul corupţiei. Iar politicienii îşi vor pierde raţiunea de a fi. Aceasta ar însemna moartea democraţiei. Şi nu toţi politicienii sunt inconştienţi, iresponsabili sau sinucigaşi.

Economicul poate fi servit de politic şi prin alte mijloace, nu doar prin corupţie. Este vorba de politici publice, adică exact ceea ce lipseşte acum nu doar în Bucureşti, ci şi în toată ţara. Dar, fără să se rupă ghemul de interese de la Primăria Generală, nu vom putea vorbi de politici publice puse în slujba cetăţenilor.

Nu-mi fac iluzii în ceea ce-l priveşte pe Sorin Oprescu. Dar nu este omul providenţial, şi asta este bine! El poate face câteva lucruri simple: să spargă gaşca din Primărie. Să aducă oameni capabili, care să gestioneze riguros banul public. Să schimbe priorităţile Primăriei Generale. Dar mai ales poate împăca cetăţenii cu Primăria, fără de care nu poate face nimic.

Când alegi fără pasiune, alegi mai bine! Deci votez Sorin Oprescu, nu pentru că ar fi capabil de minuni, ci pentru că eu cred că este capabil să rupă cercul de interese care a sufocat Bucureştii în aceşti ultimi opt ani. Orice drum începe cu un prim pas. Această alegere ar însemna primul pas pe calea schimbării în bine a Bucureştilor. Dacă nu-l facem, ne refuzăm şansa care ni se oferă, aceea de a avea un oraş în care să se poată şi trăi, nu doar locui.