Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Ce facem cu Procuratura?

Sursa foto: Ieşeanul

Undeva pe la sfârşitul acestei luni, începutul lunii viitoare trebuie publicat Raportul de Monitorizare a României, întocmit de Comisia Europeană. Ca de obicei, din 1999 parcă, de când au început negocierile de aderare, acest Raport a avut un capitol vedetă: Justiţia. Şi tot ca de obicei, de aproape zece ani nu s-a schimbat nimic fundamental în funcţionarea justiţiei române. Nu privesc lucrurile din perspectiva unui specialist în materie. Sunt, ca toţi cetăţenii României, un simplu beneficiar al unui serviciu public. Justiţia asta este: un prestator de servicii. Este drept, servicii un pic mai speciale, din sfera bunurilor simbolice. Din păcate, absolutizând un model, cel al separaţiei puterilor în stat, Justiţia devenit din prestator de servicii o putere în stat, care se supune din ce în ce mai puţin controlului societăţii. Am acordat judecătorilor imovabilitate. Din punctul de vedere al calităţii actului de justiţie asta ar fi trebuit să ducă la creşterea calităţii serviciilor prestate cetăţenilor. După cum arată toate sondajele de opinie, nemulţumirea şi insatisfacţia în legătură cu actul de justiţie cresc sau se menţin la cote foarte ridicate. Lucrul cel mai grav din tabloul insatisfacţiei cetăţenilor faţă de prestaţia sistemului de justiţiei îl reprezintă activitatea Procuraturii. Nu mai înşirăm cazurile în care Procuratura şi procurorii şi-au bătut joc de cetăţeni, le-au adus grave atingeri drepturilor lor fundamentale, i-au arestat abuziv, au generat premizele unor grave erori judiciare. Unele au fost îndreptate, altele nu, altele, poate cele mai multe, au rămas ascunse de ochii opiniei publice. Acum Procuratura este o nouă putere în stat, absolutistă, graţie „reformei” promovată de Monica Macovei, cu largul concurs al preşedintelui Traian Băsescu şi cu binecuvântarea unui mare „prieten” al României, Franco Fratini. O putere discreţionară, iresponsabilă, care distruge cariere politice, afaceri, vieţi. Care pare că joacă aşa cum i se cântă de la Cotroceni, dar, aşa cum a arătat episodul prezentării filmului „Caltaboşul şi pălinca” pe TVR 1, producţie a Casei de Filme DNA, lucrează şi pe cont propriu. Se pune întrebarea în favoarea cui? Nu cumva s-a constituit o Mafie economico-financiară, care profită de pe urma puterii discreţionare a procurorilor, care ascultă pe oricine şi oricât, fără mandat? Şi fără ca nimeni să poată interveni? Când ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, a încercat să spargă buba de la DNA, pe care eu o consider CEA MAI CORUPTĂ instituţie a României, i s-a fabricat un dosar de corupţie! Acum aceleaşi otrepe de la DNA se pregătesc de campania electorală, inventând dosare peste dosare adversarilor lui Traian Băsescu. Dacă au văzut că nu pot face Parlamentul să înghită gogoşile din dosarul „Zambaccian” ţuluşii din dotarea lui Morar au inventat altceva, tot l-or prinde pe Năstase. De fapt, în acest caz nu mai este vorba de justiţie, ci de o răfuială personală, de dorinţa procurorilor de a-l înfunda cu orice preţ pe Adrian Năstase. Şi aşa ceva nu poate fi admis într-o democraţie! Este un abuz de putere din partea statului! Pentru că procurorii acţionează ca agenţi ai statului, nu sunt arbitri independenţi şi neutri, ca judecătorii. Ca de obicei, veştile de la DNA vin pe „surse. „Potrivit surselor citate, Adrian Năstase va fi încadrat la spălare de bani conform articolelor 13 si 17, lit.e) din Legea 78/2000 care definesc corupţia şefilor de partide: “Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase ne-cuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.” Procurorii anti-corupţie ar trebui să probeze însă implicarea directă a fostului premier in afacerea “Trofeul Calităţii”. În 2004 fostul premier a trecut Inspectoratul de Stat în Construcţii din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor si Locuinţei, condus pe atunci de Miron Mitrea, în subordinea Guvernului. Însuşi Năstase a aprobat, în iunie 2004, un alt regulament de organizare şi funcţionare al Inspectoratului, care prevedea organizarea, la un interval de doi ani, a seminariilor "Trofeul Calităţii". Şi vorba aia: „prinde sursa, fă-i ceva!” Cam ăsta e „probatoriul”! O poveste pentru uzul proştilor, lansată pe piaţă pe canalele din presă, folosite cu predilecţie de ţuluşi. De fapt, ceea ce contează este legarea numelui lui Adrian Năstase de o nouă „spălare de bani”. A mai fost povestea legată de cei 400.000 de dolari depuşi la o bancă de soţia sa. Nimeni n-a dovedit nimic, banii erau justificaţi, dar acuzaţia de „spălare de bani” s-a lipit de mintea consumatorului de informaţii. Dacă idioţii de la Comisia Europeană chiar ar vrea să facă un bine românilor şi sistemului de justiţie din România, ar trebui să preseze Guvernul şi Parlamentul, CSM să facă ordine în Procuratură. Altminteri nimic nu se va îmbunătăţi în justiţia din România. Şi mai cred că trebuie să fie luată extrem de serios în discuţie afirmaţia Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, conform căreia a constat puternice ingerinţe politice ale DNA în dosarul „Zambaccian”. DNA trebuie desfiinţată, pentru că şi-a ratat misiunea şi a contribuit la pervertirea actului de justiţie.