Azi AN a fost condamnat trei ani cu suspendare pentru...şantaj! Care şantaj ar fi fost făcut, indirect, asupra unui martor, consulul României la Shanghai, Păun şi nu mai ştiu cum. Indirect, pentru că Năstase discuta cu un idiot, cablat de DNA, şi trimis să-l tragă de limbă. Mă rog, să n-o lungim, jupân Păun, consulul, este ofiţer SIE. Şi AN se referea la faptul că Jianu va invoca această "calitate" a lui Păun, pentru a pune la îndoială credibilitatea denunţătorului. În fond, cine poate băga mâna în foc că Păun nu a depus mărturie la ordin?
Trecem. Întrebarea este alta, şi văd că nimeni nu şi-o pune: dacă este adevărat că banii despre care Păun spune că i-ar fi primit de la AN, pentru a cumpăra chinezării, sunt, o mare parte, tipăriţi la doi ani după data la care zice consulul că i-a primit, cine i-a dat acei bani? Procuratura? Asta înseamnă că minunaţii noştri procurori produc probe false, numai să-şi înfunde "clienţii"? De unde vin banii ăia? Nu cumva din taxe şi din impozite? Adică de la mine, de la tine, de la noi? Şi dacă banii ăia sunt daţi de procurori, nu trebuie să se întâmple ceva, pentru că fabricarea de probe este un delict grav?
Alo, Başchetbalista! Alo, ăia de la CSM! Voi, nimic? Nu vă interesează subiectul? Vi se pare normal să se fabrice probe? Curtea de Conturi: voi, nimic? Aşa se folosesc banii publici?
Dar trăim în Republica Băsistă România, condusă de partidul băsist de stânga-dreapa portocalie, şi aici totul este posibil. De ce n-ar fi posibile şi probe inventate de procurori, pentru care nimeni nu răspunde? Hai, să trăiţi bine!
Un comentariu:
@Constantin, buna ziua!
Pana o sa vad motivarea sentintei in dosarul asta despre chinezarii si dolari tipariti in 2005 - dar dati mita in 2004(!)- nu stiu cum sa interpretez. Pare doar teribil de stranie si dedicata Comisiei Europene, care si-a trimis exact ieri la Bucuresti pe secretarul general pentru o evaluare pe MCV.
Dar m-am uitat din nou pe motivarea sentintei din Trofeul Calitatii, cel cu banii din campania electorala din 2004.
Din tot discursul politic al judecatorilor si din procesele de intentie regasite in text am selectat fragmentul cel mai toxic in perspectiva viitorului:
""Corupţia clasei politice din România, personificată cel puţin la nivelul anului 2004 de inculpatul Năstase Adrian, reprezintă un fenomen care nu mai poate fi tolerat de către societatea românească, justiţia fiind obligată să riposteze cu fermitate ori de câte ori are de-a face cu un asemenea caz, ca o dovadă că statul de drept nu este o chestiune iluzorie, ci funcţionează în beneficiul propriilor cetăţeni".
Deci, daca un politician este condamnat fara nicio proba directa a vinovatiei sale, pornind doar de la ideea ca el "personifica coruptia clasei politice" la nivelul anului 2004, ajungem la urmatoarele rationamente:
1. Orice politician poate ajunge sa personifice in viitor un viciu sau o fapta rea atunci cand fie este dovedit si condamnat pe baza unor probe de netagaduit, fie cand este tinta unor campanii concentrate de compromitere din partea concurentilor sai politici si a mass-media atasate acestora, campania continand acuze repetate si nedovedite.
2. Daca un om poate fi condamnat de justitie doar pentru ca a ajuns sa "personifice" ceva din cauza campaniilor de presa sau a campaniilor politice, de acum incolo orice politician ESTE OBLIGAT sa se protejeze de asemenea riscuri. Orice politician trebuie sa ceara pedepsirea in instanta a jurnalistilor care il defaimeaza, indiferent de jurisprudenta CEDO referitoare la libertatile de care se bucura mass-media. Chiar daca nu ar dori sa se tot duca in fata instantelor, politicianul trebuie sa se protejeze de riscul de a fi condamnat in viitor fara probe, doar pe baza imaginii publice defecte care i-a fost creata.
3. Precedentul "Trofeul calitatii" trebuie sa fie invocat in instanta in toate aceste cazuri, ca motiv pentru exceptia de la respectarea practicii europene in domeniul libertatilor presei. In alte tari, chiar daca alegatiile presei sunt false si se creeaza o imagine distorsionata a politicianului-tinta, judecatorii nu condamna omul la privarea de libertate fara probe directe si doar pe baza "personificarii".
4. Politicienii si partidele trebuie sa-si creeze servicii extinse de monitorizare a spatiului public pentru a retine si documenta toate situatiile de defaimare. De asemenea, trebuie sa incheie contracte permanente de reprezentare juridica cu case de avocatura pentru a intenta procese in fiecare caz in parte.
Si toate acestea nu din dorinta de a hartui jurnalistii sau de a limita libertatea de exprimare, ci pentru a se proteja juridic de orice posibilitate de a face inchisoare doar pe baza "personificarii". Implicatiile mie imi par a fi teribile. Tu ce parere ai?
Trimiteți un comentariu