Poveşti din Absurdistan

Dacă mai aveaţi vreo îndoială, cele întâmplate în ultimele zile sunt menite să v-o spulbere: România este ţara absurdului. Republica Absurdă România, Absurdistan, ziceţi-i cum vreţi. E tot un drac!

Doar în Absurdistan se putea întâmpla ca ambasadorul celei mai puternice democraţii, farul călăuzitor al lumii democrate, să-şi facă mentor dintr-un ordinar procuror ceauşist! "Este pentru mine o placere si o onoare sa v-o prezint pe Monica Macovei, care este sufletul reformei in Romania. Este mentorul meu. Cand ma gandesc ce ar trebui sa sustin in Romania in legatura cu reforma in justitie, cand incerc sa inteleg ce ar trebui sa spun pentru a va ajuta, prima persoana pe care o chem este Monica Macovei." O, da! Macovei şi reforma, baba şi mitraliera! Dacă ar fi după Macovei, spiritul tutelar al reformei ar fi Stalin! Apropo: madam n-ar trebui să treacă şi ea pe la psihiatru? Nu de altceva, dar a luat-o bine alăturea cu drumul. Joacă rolul Pasionariei!  

Doar în Absurdistan acelaşi ambasador poate face fix ce-i trece prin minte, poate da sfaturi, absurde, evident, privitoare la reformarea justiţiei, de la înălţimea competenţelor lui de vânzător de piese auto! Şi dacă vrea să înţeleagă rostul "imunităţii", propun să fie arestat aşa, că i se scoală cuiva. Şi după aia, când invocă imunitatea diplomatică, să i se râdă în nas! Să-l văd atunci, sufocându-se de indignare!

Doar în Absurdistan o tută blondă ajunge să dispună de miliarde de euro, bani publici, pe care îi risipeşte cum vrea muşchii ei fesieri, şi toată lumea tace, pentru c-o ştie ţiitoarea pulii din fruntea statului. Iar când tuta ajunge să să trimită unui membru al organizaţieri sale instrucţiuni despre cum poate fi atacat public de colegii lui, absurdul este dus la limitele sale. 

Şi astea se petrec doar într-o zi, iar autorul este prea sictirit să mai caute, pentru că exemple de absurd, gârlă!