vineri, 30 martie 2012

Întoarcerea Piedonelui rătăcitor şi alte nimicuri



Aproape firesc, cum PDL şi gaşca se duc dracului într-un ritm nebun, Piedone, om cu toate simţurile la el, şi fără ruşine, a decis că e naşpa lângă luzeri, şi a acceptat să candideze pentru USL. Madam Fâţ, care-l numise şef al campaniei electorale pe Bucureşti a primit un mare şut în cur, ceea ce şi merita. Stau şi mă întreb dacă nu cumva vizita purceluşului rozaliu, Bordureanu, la Trei Coceni, e legată de situaţia dezastruoasă de la organizaţia de Bucureşti. Nu de altceva, dar are şi Pulimea Sa limite în fidelitate. Doar că nu văd ce-ar putea face Bordureanu pentru PDL Bucureşti, când organizaţia e controlată de udrea fără drept de apel. Oricum pedeleii sunt ultima mea grijă!

O să ne râdem tare de "alianţa" portocalie pe care a clocit-o Fecioara din Pleşcoi: "Mişcarea pentru Noul Bucureşti".  Bă, băieţi şi fetiţe! Înainte de a face Mişcarea, trebuia să faceţi noul Bucureşti, că de la ăla vechi, canci voturi! Am o curiozitate: cu care dintre cele trei PNŢ-CD s-a făcut paranghelia?

boc s-a dus la Reşiţa, ca să aibă de unde pleca. Frunzăverde e de neclintit, şi cu el pleacă 38 de primari ai PDL. E greu de ştiut cât mai poate ţine boc capacul pe oala care dă în clocot. Din păcate pentru PDL acum este prea târziu pentru a mai schimba ceva la vârf. Partidul nu are decât o soluţie: să meargă până la capăt cu boc, indiferent cât de mult îl va costa asta. Tot ce poate face este să nu-i pese de pierderi, de schimbări de tabără, de scandaluri, de greii pe care îi va înhăţa DNA.

Evident, cea mai importantă ştire este asta: 25% dintre români primesc salariul minim pe economie. Asta după ce s-a modificat Codul Muncii, pentru că, nu-i aşa, se dorea "combaterea" muncii la negru. Ei bine, în 2011 numărul celor plătiţi cu salariul minim pe economie a crescut cu 200.000!  Dar cui îi mai pasă de astea?! Suntem doar ţara în care statul este oricum, numai social nu!

Un comentariu:

Karakas spunea...

Din cind in cind Hollywoodul face cite un film care ma face sa nu il mai etichetez ca instrument de propaganda imperialista. "The Hunger Games" este unul din exemplele rare si recente.

Filmul (dupa romanul cu acelasi nume) este o parabola perfecta pentru realitatea dura a vietii internationale, cu state bogate care fac jocuri crude folosindu-se de tari mici si sarace.

La un moment dat in film, vorbind cu unul din organizatorii acestui macabru "joc", seful statului bogat si puternic ii spune ca celor saraci si slabi doar trebuie sa le dai un pic de speranta ca sa traiasca. Nu prea multa insa. Cit de mult adevar! Tot ce au trebuit sa faca statele vestice, a fost sa le dea statelor "in tranzitie" spre capitalism un pic de speranta ca vor fi si ele bogate, si ca cetatenii lor vor fi mai multumiti. La fel ca si biserica, care promite viata dupa moarte, capitalistii iti spun ca POATE vei reusi in noul sistem, insa nu e clar daca se va intimpla, si cind: in citiva ani, intr-o generatie sau la Sfintul Asteapta. Cred ca ultima varianta e cea mai valida pentru majoritate.

Va recomand filmul....