Sunt ultimul care poate fi bănuit de simpatii faţă de Vanghelie, care este. A făcut destul rău stângii, social-democraţiei româneşti, prin modul primitiv în care înţelege să facă politică. Asta nu mă împiedică să remarc modul mizerabil în care îşi face treaba DNA. Inclusiv în cazul lui Vanghelie.
După ce i-au deschis un dosar pentru "infracţiunile de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, instigare la infracţiunea de stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare, instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată şi pentru alte infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie şi în legătură cu infracţiunile de corupţie", după ce au scăpat pe surse "detalii" din dosar, evident, către presa prietenă, care l-a umplut pe Vanghelie de căcat, în obişnuitul stil românesc, cei din DNA "uită" să anunţe că l-au scos de sub urmărire penală, cu art. 228 alin. 6 şi art. 10 lit. a din Codul de Procedură Penală, care înseamnă că "fapta nu există".
Dacă RL, într-un elan demascator, nu cerea DNA să-i spună de ce nu-l leagă pe Vanghelie, băieţii nu se oboseau să comunice opiniei publice soluţia, care data din 9 ianuarie. De ce s-o facă? Las' să-i mai toarne presa ceva căcat în cap lui Vanghelie!
Să ne înţelegem bine: a face justiţie nu este o afacere de ordin personal. Nu contează că-ţi place sau nu-ţi place personajul care face obiectul cercetării. Există reguli, există proceduri, iar ca procuror nu te comporţi ca instrumentul răzbunării divine! Mai e până învaţă şi ei asta!
Totuşi, când ajungem şi noi o ţară cât de cât norrmală?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu