Spaţiul fiscal

Nenea ăla care freacă menta la Consiliu Fiscal ne spune că "nu există spaţiu fiscal pentru mărirea salariilor bugetarilor". Păi de ce, mă, de ce nu există? Nu merge economia? Păi, musiu, eşti economist şef la o bancă. Una dintre pisicile alea grase, care în loc să crediteze economia, creditează statul, fără prea multe riscuri, şi într-o perfectă cumetrie. 

Păi, dacă nu dăm un impuls creşterii economice, în curând spaţiul fiscal se va reduce la dimensiunea unei garsoniere confort patru în Zăbrăuţi. Dar pentru a face asta, trebuie să-ţi pui mintea la contribuţie, tu, guvernant, dar şi tu, bancher. Dar dacă aştepţi, după principiul că orice problemă care nu se rezolvă de la sine în trei zile, în seamnă că nu se poate rezolva, ei bine, nimic pozitiv nu se va întâmpla. 

Din păcate, discuţia despre salariile bugetarilor a devenit una ineptă. În general, după o intensă campanie de demonizare, există un soi de consens în privinţa faptului că "bugetarii" sunt nişte beşniţe, care nu-şi merită nici banii pe care-i primesc acum, aşa că dă-i în pizda mă-sii!

Sigur, nimeni nu stă să calculeze pagubele produse de mizarabila salarizare a bugetarilor, pagube care ne privesc pe toţi. Cea mai evidentă este aceea venită din generalizarea corupţiei. E bine şi cu DNA, dar dacă vom crede că dpar cu parul putem stârpi corupţia, nu ştim pe ce lume trăim. În următorii ani, dacă nu facem ceva pentru plata decentă a bugetarilor, DNA va avea dimensiunea unei armate! 

Sunt însă domenii în care pagubele produse de politica tembelă de salarizare în domeniul public sunt ireversibile: educaţia şi sănătatea. Am pierdut deja elitele celor două sisteme, acum pleacă şi "mijlocaşii", mai mult, se pregătesc  de ducă şi cei mai proşti dintre ei. Cu cine vom rămâne? Ce mai contează? Pe cine mai interesează?

Deciziile luate acum îşi vor face simţite efectele în anii şi deceniile care vin. Nu am tras nicio concluzie din decizia tembelă a lui ceauşescu, de a plăti cu orice preţ datoria externă. Acum ne aflăm într-o situaţie şi mai gravă ca atunci. Nici nu am început să rambursăm datoria către FMI, dar ea nu este singura. Ce va fi, vom vedea. Rostogolirea datoriei poate fi o soluţie, dar şi ea are costuri. Numai că banii împrumutaţi zac pe undeva, fără a ajuta cu nimic economia. Or fi uitat băieţii că economia trebuie să furnizeze resursele necesare plăţii prostiei de a lăsa nişte bani să stea degeaba şi să mucegăiască? Mi se pare o gândire cât se poate de logică! Un Nobel pentru economie s-ar impune, nu-i aşa?

Păi, să trăiţi bine!  Dacă vă dă mâna...

PS: nu vă obosiţi să-mi scrieţi despre conferinţa de presă a ministrului de finanţe. Nimic nou! Îl aşteaptă pe vice-rege, Franks, care să-i spună ce să facă. Asta e!