Franţa, de la blândeţe la violenţă

Ce se întâmplă cu Franţa? La Marsilia, de ceva vreme, pegra se bate cu arme de asalt. Morţi şi răniţi, din belşug. Să zicem că e o "tradiţie" a locului, Marsilia fiind leagănul crimei organizate, din motive lesne de înţeles: port, loc de întâlnire a multor reţele de diverse traficuri: mărfuri furate, droguri, persoane, armament, spălare de bani. O vreme lucrurile se mai calmaseră. Acum iar au luat-o razna. Probabil se afirmă o nouă generaţie de lideri, de "caizi" ai crimei organizate. Există şi un mediu de cultură adecvat, mai ales tineri marginalizaţi, în special de origine maghrebiană. 

Azi s-a petrecut un alt caz, care duce lucrurile către un soi de salt calitativ: trei soldaţi dintr-un regiment de paraşutişti au fost atacaţi, în plină zi, la Montauban, care nu e tocmai o comună prăpădită, cu focuri de armă, de un individ aflat pe un scuter. Bilanţul: doi morţi, un grav rănit cu pronostic rezervat. Este al doilea atac de acest gen. Pe 11 martie la Toulouse tot un militar din trupele de paraşutişti a fost ucis în acelaşi fel: s-a tras asupra lui de pe o motocicletă. 

Sudul Franţei pare cuprins de un soi de febră a violenţei. Oricât am vrea să nu o facem, nu putem să nu vedem şi componenta socială a acestei violenţe. Sărăcia este un mediu de cultură pentru violenţă. Sudul Franţei a fost sinistrat, economic vorbind. Acolo îşi are baza de votanţi Frontul Naţional, al lui Le Pen, votanţi care pe vremuri erau cu partidele de stânga, care i-au abandonat. Reţelele tradiţionale de solidaritate sunt dizlocate şi înlocuite de reţelele criminale. De la "Douce France" la "France la Violente". Progres, ce pizda mă-sii!