miercuri, 21 martie 2012

Cui îi pasă de ce leul?



Cei care aveţi credite în ieuroi, nu mă înjuraţi pentru ce am să scriu acum! V-aţi făcut-o cu mâna voastră! Bine, şi cu mâna lui Mugurel, dar aia nu se pune! El e salvatorul de la patrida! Aşadar, discuţie mare şi savantă, prin blogosferă, că de ce ieuroiul a luat-o în sus. Putea s-o ia şi în jos, că discuţia era la fel de inutilă şi de irelevantă. Pentru un singur motiv: între leu, ca monedă, şi economia românească, nu prea mai există o legătură de tip cauză-efect. Cu alte cuvinte, starea economiei se reflectă prea puţin în raportul leului cu celelalte monede.

Aşa că, în afara unor jocuri total obscure covârşitoarei majorităţi a românilor, inclusiv a celor cât de cât alfabetizaţi în materie de mecanisme şi teorii economice, nu există altă explicaţie pentru evoluţiile şi involuţiile leului. Şi multe dintre marile averi(extrem de discrete!) făcute loco de români şi de alţii, îşi au originea în această totală opacitate a felului în care leul se raportează la realităţile economice.

Hai să fim serioşi: situaţia economiei din ultimele zile nu este nici mai bună, nici mai proastă ca în urmă cu o săptămână, cu o lună, cu un an, sau doi, sau trei, când tot criză era. Şi au fost perioade mai proaste, economic vorbind, în care leul se aprecia, şi mai bune, în care leul se deprecia. 

Acum, nu cred că exportatorii dau din coadă de fericire. La cât de mult import de completare au, nu câştigă nimic din depreciere. Doar trustul importatorilor de bunuri de consum e fericit, pentru că poate mări preţul în lei dincolo de orice influenţă raţională a deprecierii, şi-şi scot banii(deşi sigur un risc valutar confortabil există deja în preţul în lei!) după ce, la fel de inexplicabil, leul se apreciază. A văzut cineva vreun preţ care să scadă pentru că s-a apreciat leul? Să-mi spuneţi şi mie! A, că la facturile în euro(de ce în euro?) pentru servicii se mai mişcă ceva, e una. Dar şi acolo există o primă de risc valutar confortabilă, pe care o plătim cu voioşie, că n-avem ce face! 

Văd că românii au devenit stoici în materie de curs valutar. Nimeni nu se mai isterizează, nimeni nu mai plânge. "Am, le dau! N-am, nu le dau!" o abordare cât se poate de sănătoasă. Plus şase miliarde de ieuroi datorii la bănci. Care cresc, şi cresc, şi cresc...Odată cu cursul, sau şi fără el. Asta e: cui îi pasă de ce leul? 

Niciun comentariu: