duminică, 18 martie 2012

Violenţa, ca indicator al succesului reformei statului



Nu cred că ne mai putem permite ignorarea unei realităţi: violenţa extremă a devenit parte din viaţa noastră de zi cu zi. Crime, atacuri cu mână armată, încăierări, violenţă domestică. Accidente de circulaţie, produse tot pe fondul acestei violenţe, care cuprinde societatea, în ansamblul ei. Crima organizată se simte tot mai confortabil în România, unde poliţia a devenit mai invizibilă(sic!) decât omul invizibil.

Oraşele sunt luate încet, încet, în stăpânire fie de hoarde de ţigani(nu vreau să fiu politic corect!), fie de găşti de interlopi, fie de ambele. La sate, după desfiinţarea posturilor de poliţie, situaţia este şi mai dramatică. Sunt sate întregi care trăiesc în teroare, mai ales că tinerii lipsesc din ele. Nimeni şi nimic nu se mai opun acestor indivizi, care au ajuns să trăiască-bine!-de pe urma violenţei. Şi să nu uităm: aceste adevărate bande de derbedei au devenit instrument al luptei politice. Semnele precursoare ale violenţei în politică se văd deja, şi vor deveni şi mai vizibile în următoarele luni, odată cu declanşarea campaniilor electorale. 

Cu toate arătările de muşchi ale unora şi altora de prin guvern, violenţa în România este scăpată de sub orice fel de control. Mai mult, vedem cum poliţişti sar pârleazul în tabăra celor răi, nu că ei ar fi cei buni. 

Sigur, sărăcia explică multe, dar nu totul. Violenţa este aici pentru a rămâne, şi s-ar putea spune că este cel mai vizibil semn că reforma statului, atât de dragă lui traian băsescu, este un succes. În fond, o societatea care se teme este o societate care poate fi controlată uşor. Dacă nu mai ai Securitatea, care băgase frica în oase românilor, trebuie să pui ceva în loc. Iar acel ceva este această violenţă, generată de ineficienţa, programată, a statului şi a instituţiilor sale.



Poliţia şi Jandarmeria, în loc să se ocupe de reprimarea fenomenului infracţional cu violenţă, foloseşte violenţa împotriva unor amărâţi, care protestează paşnic împotriva ineficienţei şi corupţiei unui stat ce nu-i mai reprezintă şi nu-i mai apără. Sigur, nu putem aplauda violenţele împotriva poliţiştilor şi jandarmilor. Dar nu se întreabă nimeni cum au ajuns infractorii să tragă fără complexe în poliţişti, să-i atace cu arme albe? Nu se întreabă nimeni de ce nu se mai tem? Nu cumva pentru că se simt indispensabili unui proiect de control social, prin teamă, promovat de actuala putere?

Oricum în România există şi români care trăiesc bine, aşa cum le-a urat băsescu în 2004. Sunt cei care ştiu să facă violenţa să plătească dividende.  

Un comentariu:

ciprian teodorescu spunea...

violenta=saracie=frustrari imense.
apropo de interlopul care a tras intr-un politist ,la Aparatorii Patriei:pe acolo imi plimb fetita,linistiti.daca intr-una din zile s-ar fi intamplat asta????
interlopii judeca cu capul sau cu coaiele???