S-a mai lămurit o enigmă!

Acu', că tot dădu colţul bietul Havel, se mai lămuri o enigmă: românii n-au avut şi ei un Havel pentru că erau idiotizaţi de propagandă. Ca să ai un Havel, tu, ca popor, trebuie să-l meriţi. Evident, cel care ne lămureşte ce şi cum, Gabriel "Alifie" Liiceanu, nu face parte din poporul idiotizat de propagandă în comunism.

Să lămurim totuşi nişte lucruri: nu sunt sigur că poporul cehoslovac a fost atât de strâns unit în jurul conducătorului iubit, Vaclav Havel. Propagandă era şi pe acolo, poate chiar mai abitir decât în România, plus obielele lui Ivan. Ceea ce au avut cehii, şi n-am avut noi, a fost memoria democratică. Cehoslovacia interbelică a fost statul cel mai urbanizat din lume, a cincea naţiune industrială, cu o puternică mişcare de stânga, şi una dintre cele mai solide, şi funcţionale, democraţii, cu o intelectualitate pe măsură. Astea toate lasă urme în subconştientul colectiv. Pe acest mediu de cultură s-a dezvoltat Havel. 

Să-i reamintesc eu lui musiu Alifie cum era România interbelică: mai bine de 50% dintre români analfabeţi-analfabeţi, vreo 40% semi-analfabeţi, 80% trăind în mediul rural, tradiţie democratică pula, cu vot censitar până prin 1923, la adoptarea noii Constituţii, dacă nu mă înşel, iar după, vot universal doar pentru bărbaţi, vreo două decenii de "democraţie" bâlbâită, şi asta e tot! 

Ce mă sictireşte în mod profund la Liiceanu este laşitatea lui. A dus-o la fel de greu, sau de uşor, ca noi toţi. Cozile n-au fost decât în ultimii cinci-şase ani ai domniei lui Ceauşescu. Pentru milioane de români sărăcia şi lipsurile post-decembriste durează de două decenii, şi promit să nu se termine decât la cimitir. În viaţa naţiunilor sunt şi perioade bune, şi perioade rele. Nu de foame a "murit" el, ci de frustrare. Crede că din pricina comunismului e un filosof ratat. Havel a devenit o personalitate în ciuda comunismului. Liiceanu, nu, pentru că nu a avut nimic de spus. Un traducător din Platon este doar un traducător. A avut 23 de ani să demonstreze ce filosof mare e el. A demonstrat doar cât de rapace e, şi atâta tot! Spre deosebire de Havel, care s-a pus în slujba oamenilor, Liiceanu s-a pus doar în slujba lui. Punct!

Acum, să discutăm şi despre propagandă. Efectele ei asupra omului obişnuit au fost aproape de zero. Propaganda poate a prins în anii 50, când sistemul comunist se dovedea mai eficient decât precedentul, pentru oamenii săraci. Pe măsură ce societatea s-a civilizat, s-a educat, s-a diversificat, au crescut aşteptările, a apărut spiritul critic. Că astea nu s-au transformat într-o mişcare politică, ei bine, este de înţeles: schimbarea în bine a vieţii românilor nu devenise ireversibilă(criza datoriilor din anii 80 asta spune), pentru a cere schimbări de natură politică. 

Nu am cunoscut, până în 1989, un singur fanatic al sistemului, nici măcar printre ilegalişti! Nu ştiu cum era la vârful partidului, deşi nici pe acolo nu mişunau fanaticii. În schimb am întâlnit batalioane de oportunişti, care au continuat să mărşăluiască victorioase şi în capitalismul de cumetrie.

Văd că acum toată lumea "bună" a intelighenţiei româneşti îi reproşează lui Iliescu faptul că n-a fost un Havel. Uitând că Iliescu nu şi-a propus asta. Cum nici alţi lideri politici din Est, care au schimbat lucrurile în ţările lor, nu şi-au propus să devină copii ale lui Havel. 

Da, Iliescu a fost şi a rămas un om de stânga. Nu s-a ascuns, nu a încercat să fie altceva decât este. Faptul că i-a criticat pe Ceauşeşti, care au trădat idealurile stângii, e de bine! Pentru că Ceauşescu n-a fost un om de stânga, n-a avut nimic în comun cu politica de stânga. A fost un om depăşit de misiunea sa, un om cu o capacitate limitată de înţelegere. N-a fost prost, a fost doar handicapat de propriile lui limite. 

Iliescu a fost şi este consecvent în credinţa lui de stânga. Asta nu l-a împiedicat să evolueze. Este unul dintre puţinii politicieni români care au evoluat, care s-au schimbat, care au dus lucrurile în direcţia bună. Ce am văzut în anii ăştia? Un marinar beţiv, care, din comunist din oportunism, şi securist din vocaţie, a ajuns democrat, social-democrat, şef al unui partid membru al Internaţionalei Socialiste, după care e de dreapta rău, distruge statul social şi e idolul domnului "Alifie" Liiceanu. E preşedintele nostru! Reales!

Cât de consecvenţi în credinţele şi în valorile lor au fost şi sunt Liiceanu, Pleşu, Patapievici, Mihăieş şi alţii ca ei, care ne dau lecţii? Ce autoritate morală au, s-o facă? Asta n-am aflat nici până acum...

Cât de jigodie să fii să-l acuzi pe Iliescu de faptul că ne-a ţinut pe loc 20 de ani, când dreapta a guvernat mai mult decât stânga, după 1989? Dar chiar ne-a ţinut pe loc? Parcă între timp, sub conducerea lui Iliescu, am intrat în NATO şi în UE, putem circula liber în mai toată Europa, ne putem stabili unde dorim, şi ne lasă legile statelor respective, putem începe ce afacere vrem, dacă avem cu ce, şi aşa mai departe. Hulita Constituţie a lui Iliescu este singura pavăză care ne mai apără de pornirile tiranice ale idolului lui "Alifie" Liiceanu. 

Şi apoi, Iliescu n-a condus singur România. A existat un guvern(pe care nu şi l-a făcut vasal), un Parlament,  Opoziţie, societate civilă.  Deciziile importante au fost luate prin consens. Pe actul de la Snagov, care pregătea aderarea României la UE, se află şi semnătura lui Coposu, printre alţii. A cui semnătură, pe ce act, e acum, când băsescu a decis de capul lui cea mai substanţială cedare de suveranitate din istoria României? Şi Iliescu e nedemocratul.

De asta suntem unde suntem: pentru că elitele intelectuale sunt după chipul şi asemănarea lui Liiceanu. Din păcate. Dar oricum nu ne pasă. Dacă noi ne descurcăm, restul, dă-i în pizda mă-sii!

PS: eu, unul, m-am săturat de proştii care vorbesc după ureche. La 20 mai 1990 a participat la alegeri o turmă de partide. Tiranul Iliescu a dat cea mai permisivă lege de înfiinţare a partidelor: era nevoie doar de semnăturile a 256 de ciumeţi! Nu vreţi să înfiinţaţi voi la fel de uşor un partid sub băsescu? Asta aşa, în trecere...